Săptămâna patimilor și pătimiților…

În fosta Uniune Sovietică primele săptămîni ale lunii aprilie erau dedicate curățeniei, varul curgea gîrlă pe tulpinile copacilor și bordurile trotuarelor, fumul îneca toate satele și orașele URSS-ului, iar oamenii dădeau de zor din mîini pe la „subotnicele” patriei. În religia creștină, ultima săptămînă a Postului Mare este și ea una a curățeniei sufletești. Oamenii postesc strict, se roagă și se iartă cu toată lumea, iar Mîntuitorul Iisus Hristos intră în Săptămîna Patimilor cînd va pătimi pentru păcatele omenirii.
În acest an, Săptămîna Patimilor creștinești coincide cu începutul „Patimilor și a pătimiților” politici.
Chiar recent, Parlamentul a aprobat un proiect de lege care stabilește că, pe data de 14 iunie, vom avea alegeri locale generale, iar, potrivit Codului Electoral, campnaia electorală trebuie să înceapă cu 60 de zile înaintea scrutinului. Un simplu calcul matematic ne arată că 14 aprilie este ziua în care se dă startul „nebuniei electorale”. Deci, startul campaniei se face în Săptămîna luminată, cu cinci zile înaintea Paștelui blajinilor. Se pare că, de data aceasta, va fi foarte greu să stabilim care sînt pomene de sufletul morților și care electorale. (Căldări, farfurii și căni se vînd de toate culorile).
Săptămîna patimilor politice a început încă de vineri, cînd a fost aprobată data alegerilor. După lege, toate organizațiile locale de partid trebuie să-și facă listele electorale, să stabilească numele candidaților la funcția de primar de sat, comună, oraș, dar și lista candidaților la funcția de consilier local și, ceea ce este cel mai important, locul pe care se va regăsi unul sau altul pe listă. Aici să vedeți circ! Smeriții și pioșii din seara Învierii și de la Paștele Blăjinilor uită de tot ce este sfînt și blestemă de mama focului pe cei care se pun în fruntea listelor electorale. Pentru nimeni nu mai contează dacă este sau nu post, dacă sînt sau nu sînt în grade de rudenie cu cei care dispută acea listă.
Deși toată lumea spune că nu a mai rămas nimic de „furat sau de împărțit” prin satele noastre pustiite, toți vor să fie „nacialnici”.
Unii părăsesc un partid sau altul, au loc fuziuni, aderări și tot felul de metamorfoze politice. Acum, foștii prieteni devin dușmani, iar foștii dușmani ideologici pot deveni cei mai buni aliați.
Eu aș propune liderilor de partid ca, odată cu așa-zisele totaluri ale alegerilor, adică odată cu numărarea locurilor de aleși locali, să numere și cîți membri de partid mai au.
Săptămîna patimilor și pătimiților politici se va repeta imediat după alegeri, cînd se va discuta despre noile coaliții locale. Apoi, vom privi la pomenele electorale și vom spune din nou: „Dumnezeule, iar am greșit cînd am ales…”. Și așa vom aștepta următoarele alegeri, care vor veni în curînd, zice lumea.
Contsantin Uzdriș