Interviu cu ungheneanul care i-a cunoscut pe cei de la „Charlie Hebdo”
Lucrarea lui Valeriu Kurtu publicată astăzi în Buletinul Federaţiei Organizaţiilor Europene a Caricaturiştilor, care a scos o ediţie specială dedicată victimelor monstruosului atac asupra revistei „Charlie Hebdo”
„Nu este bine să se facă glume pe seama religiei, dar să omori pe cineva pentru nişte desene în care a caricaturizat fanatismul religios, este un mare păcat” , consideră Valeriu Kurtu, laureat a mai multor premii obţinute în cadrul unor prestigioase concursuri internaţionale de caricatură. Ungheneanul este stabilit de la începutul anilor 90 la Berlin şi este patronul unui salon de artă din acest oraş. Două dintre caricaturile sale au fost publicate azi în buletinul Federaţiei Organizaţiilor Europene a Caricaturiştilor (FECO), care a scos o ediţie specială dedicată victimelor monstruosului atac asupra revistei „Charlie Hebdo”. Valeriu Kurtu i-a cunoscut pe unii dintre angajaţii de la „Charlie”, şi a acceptat să ne vorbească într-un interviu despre reacţia colegilor săi, caricaturişti din toată lumea, la cele întâmplate.
– Dle Kurtu, ce aţi simţit când aţi aflat de sângerosul atac din dimineaţa zilei de 7 ianuarie asupra angajaţilor de la revista „Charlie Hebdo” şi care a fost reacţia colegilor Dvs. după cele întâmplate?
Informaţia despre atentat s-a răspândit rapid. Nu trecuse nicio oră de la atacul sângeros asupra redacţiei şi am primit mai multe mesaje de la colegi, reprezentanţi ai confederaţiilor caricaturiştilor europeni care se arătau afectaţi şi revoltaţi de cele întâmplate. Sunt membru al Asociaţiei Caricaturiştilor Germani. Chiar în prima zi Federaţia Organizaţiilor Europene a Caricaturiştilor (FECO) a luat decizia să publice o ediţie specială dedicată victimelor atacului asupra revistei „Charlie Hebdo”. Am realizat două caricaturi care au fost publicate în această ediţie. În aceeaşi zi au reacţionat şi colegii din China, care au decis să organizeze o expoziţie cu caricaturi din toată lumea în susţinerea colegilor de la „Charlie”. Pe 11 ianuarie, ne-am deplasat în faţa Ambasadei Franţei din Berlin unde, alături de alţi colegi, oameni de bună credinţă, am păstrat un minut de reculegere în memoria celor decedaţi.
– Personal, aţi cunoscut pe cineva dintre victimele atentatului?
Participăm în fiecare an la simpozionul caricaturiştilor care activează în presă organizat la Saint-Just-le-Martel. La acest simpozion, revista „Charlie Hebdo” avea propriul stand. Acolo ne-am întâlnit cu mai mulţi colegi de la „Charlie”. Mi-a rămas în memorie în special Georges Wolinski, un pictor în vârstă de 80 de ani, un om erudit, care, în pofida vârstei, avea o memorie excepţională. Este originar din Polonia şi cândva a lucrat la revista satirică „Szpilki”. Cunoştea mulţi caricaturiştii din toată lumea şi era la curent cu stilul şi majoritatea lucrărilor acestora. Din această cauză era deseori invitat să jurizeze diferite concursuri internaţionale. În ce mă priveşte, nu am publicat nimic în revista „Charlie Hebdo” deoarece aceasta edita doar lucrările angajaţilor săi. Caricaturile din această revistă sunt însoţite de mult text. Caricaturiştii trebuia să deţină un bagaj vast de cunoştinţe din diferite domenii: istorie, literatură, politică, erau persoane docte şi ştiau meserie. Nu realizau pur şi simplu o caricatură. Ci găseau o temă, căutau detaliile. Caricatura avea la bază o analiză minuţioasă a unei probleme sociale. Îi biciuiau pe toţi, nu doar fanatismul religios, ci şi pe politicieni, primari, disecau moravurile timpurilor noastre.
– De ce credeţi că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?
Consider că nu este bine să se facă glume pe seama religiei. Uneori angajaţii revistei îşi permiteau să critice foarte dur fanatismul religios. Dar să omori oameni pentru că aceştia au realizat nişte caricaturi este un mare păcat. Locuiesc la Berlin de 20 de ani. Între timp, oraşul s-a schimbat radical, aş putea spune s-a musulmanizat. Mai înainte aveam vecini nemţi, iar acum nu e niciunul. Ne înconjoară în mare parte arabi, romi etc. Nu am nimic împotriva lor, căci şi eu sunt cetăţean străin, dar mă simt inconfortabil. Foarte multi din ei nu lucrează nicăieri, sunt implicaţi în afaceri dubioase, în şcoala de vizavi a fost deschisă o moschee, se poate vorbi mult şi bine despre această problemă care e una dureroasă. În viziunea mea, moartea caricaturiştilor de la „Charlie Hebdo” a fost generată de o politică proastă a toleranţei. Vine un străin şi îţi dictează cum să trăieşti şi să-i respecţi tradiţiile. Şi o face cu arma în mână.
Totuşi sunt obscure forţele care au comis aceste atentate, iniţial la revista „Charlie Hebdo”, apoi la ziarul „Hamburger Morgenpost”. Mulţi consideră că urmele lui duc la Moscova. Mass-media a readus în atenţia publicului declaraţia fostului consilier al lui Putin, Andrei Ilarionov, care a atenţionat că „ţările şi naţiunile europene nu ar trebui să fie surprinse, dacă, în primăvară, va apărea o masivă mişcare politică islamistă, o „primăvară islamică” în Europa, care ar destabiliza ţările europene şi ar consuma energia şi atenţia liderilor europeni, în timp ce Putin ar încerca să-şi ducă la capăt proiectele sale neoimperiale”. Şi eu consider că Putin doreşte să semene haos în Europa, supărat pe escaladarea crizei generată de deprecierea rublei.
– Aţi organizat mai multe expoziţii internaţionale de caricaturi la Berlin, ce atitudine aveaţi faţă de caricaturile care ţinteau în fanatismul religios?
Ultima oară am organizat o expoziţie pe tema „Hotarul” la care şi-au expus lucrările 603 artişti plastici din peste 80 de ţări. Am primit şi nişte caricaturi cu Mahomed, dar nu le-am afişat deoarece nu corespundeau cu tema anunţată. Acum pregătim o expoziţie pe tema spionajului. În viziunea mea, fanatismul religios constituie o problemă pentru multe ţări, este un proces anormal care trebuie combătut inclusiv prin caricatură. Asociaţia Caricaturiştilor Germani va organiza o expoziţie şi va emite un buletin special cu caricaturi pe această temă, acţiune prin care dorim să susţinem colegii de la „Charlie Hebdo”. Nu poţi urmări pasiv cum aceşti fanatici religioşi vor să distrugă democraţia, dreptul la libera exprimare, făcând uz de arme. În Franţa există o tradiţie încă de pe timpul lui Honoré Daumier care a criticat monarhia, regele, moravurile epocii în care trăia şi care pentru acţiunile sale timp de un an a fost închis în Bastilia. Caricaturile sale azi sunt considerate clasice, nu mai sunt la fel de populare, dar pe timpuri ele erau o armă. Umorul şi sarcasmul pot revoluţiona lumea, schimba viziuni, şi acest fapt îi derutează pe fundamentaliştii islamici. Acest act însă nu va limita dreptul artiştilor la opinia lor.
– Când planificaţi să organizaţi o nouă expoziţie în Republica Moldova?
Vreau să revin la toamnă la Ungheni, să organizez o expoziţie pe care o pun la cale de mai mult timp. Va fi o expoziţie de caricaturi despre Ungheniul anilor 60, aşa cum îl vedeam eu când locuiam acolo. Cred că nimeni altul nu va putea reda ce am simţit eu în preajma hotarului de la Prut, într-o localitate ocupată de sovietici.
Lasă un răspuns