Leu sau berbec?!

Despre oamenii mici cu suflete mărunte am mai scris. Le-am transmis cîte un mesaj, sperînd să îi ajut să-și recunoască răutatea patologică, atît de corozivă pentru sufletele lor. Dar am stabilit că ignoranța și răutatea sînt neobosit de creative şi că omul moral rămîne mereu perplex în faţa lor. Nu ştim niciodată îndeajuns de unde vin ticăloşii. Ce se întîmplă cu apariţia persistentă în spaţiul public a indiferenţilor şi cinicilor? Există, în acest caz, un loc uşor de identificat? Mai precis: de unde apare ”producţia”, în creştere, de oameni care au ca dominantă nepăsarea și nesimţirea faţă de ceilalţi? În fiecare zi am ”plăcerea” să întîlnesc oameni care s-au născut să dezamăgească.
Nu poți spune despre un om că este, pur și simplu, limitat. Pentru ca ai putea spune atunci și despre altcineva că este, pur si simplu, inteligent, dar asta nu e neapărat motiv de laudă. Știu mulți oameni foarte inteligenți, care se zbat în probleme și eșecuri în comparație cu alți oameni mai puțin inteligenți care se bucură de succes, împliniri și o calitate a vieții de invidiat. Un profesor de-al meu îmi spunea: ”Diferenta dintre un om prost și unul inteligent este că prostul face mereu aceeași greșeală, iar desteptul tot timpul alta”.
Dacă a murit capra ta și vrei să moară și capra vecinului, dacă îți place să bîrfești în loc să-ți vezi de treabă, dacă îți moare sufletul de invidie fată de realizările altora în loc să te bucuri de realizările tale, dacă trădezi oamenii cînd aceștia au avut încredere în tine, dacă nu poți întinde o mînă de ajutor semenului tău, atunci ai un caracter infect.
În zilele de astăzi, ”ambalajul” înseamnă mult pentru oameni. În general, fiecare persoană îşi face o primă impresie despre un anumit lucru, aparenţele se iau întotdeauna în considerare. Pentru o persoană care citește, nu titlul este cel mai important, ci conţinutul și autorul. Oamenii sînt diferiţi, la fel ca și cărţile. Fiecare are o poveste, un subiect, un început și, respectiv, un final.
În Grecia antică Socrate era foarte lăudat pentru înțelepciunea sa. Într-o zi, marele filozof s-a întîlnit cu o cunoștință, care l-a întrebat: “Știi ce-am auzit despre unul dintre studenții tăi?”. ”Stai o clipă”, îl opri Socrate. “Înainte să-mi spui, aș vrea să treci un mic test. Se numește Testul celor trei. Primul test este al Adevărului. Ești sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”. “Nu”, spuse omul. ”Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu”, făcu o precizare Socrate, după care continuă: ”Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu e de bine?”. ”Nu”. ”Deci, vrei să-mi spui ceva rău despre el, deși nu ești sigur că este adevărat?”, întrebă Socrate. Omul a dat din umeri, puțin stînjenit. Filozoful a continuat: “Totuși, mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Utilității. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?”. ”Nu, nu chiar…”. “Ei bine, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici de bine, nici măcar de folos,  atunci de ce să-mi mai spui?”, întrebă, la final, Socrate.
P.S. ,,O armată de berbeci, condusă de un leu, întotdeauna va birui o armată de lei, condusă de un berbec” sau ”E rău cînd regele este un vultur printre hoituri, dar este și mai rău dacă el este un hoit  printre vulturi”.
Ala Mutilică