Troiţa Martirilor Neamului – monument istoric sau simbol creştin?
De 21 de ani, în scuarul din centrul orașului Ungheni se înalţă o cruce inedită, numită „Troiţa Martirilor Neamului”. Aici se adună unghenenii la cele mai importante sărbători naţionale, aici îşi comemorează eroii căzuţi în războaie, dar şi victimele deportărilor staliniste, foametei şi colectivizării forţate.
Cînd treci prin preajmă, ţi se pare că e una obişnuită. Dacă te apropii şi o analizezi, vei observa stilul ei netradiţional, cu încrustaţii în lemn. Curioasă este inscripţia – „Eroilor căzuţi în Răzb-i Sfînt 1941-194.”. Ultima cifră al ultimului an lipseşte. Oare ce ascunde crucifixul?
După răspuns am mers la Muzeul de istorie şi etnografie. Directorul acestuia, Vasile Iucal, m-a întîmpinat binevoitor, povestindu-mi istoria troiţei: “În toamna anului 1991, cu prilejul unor cercetări efectuate la biserica “Sf. Irh. Nicolae” din cartierul Dănuţeni din Ungheni, am descoperit cavoul prinţului Constantin Moruzi, ctitorul lăcaşului sfînt. Aici, rezemată de un perete, ascunsă după nişte steaguri bisericeşti, se afla o cruce…”.
Se ştie că, odată cu instaurarea comunismului în Moldova, a fost interzisă păstrarea oricărui simbol dumnezeiesc. Nu e de mirare că şi această troiţă, mai ales că avea pe ea şi o inscripţie cu caractere latine, a fost ascunsă.
Îl întreb pe Vasile Iucal de ce nu este indicat pe cruce sfîrşitul războiului. Surîde, apoi răspunde: “Lipsa ultimei cifre se datorează faptului că meşterul care a lucrat-o nu a ştiut cînd se va sfîrşi războiul, iar cînd acesta s-a terminat, au venit sovieticii cu ideologia lor comunistă, totalitară şi anticreştină. Localnicii au fost nevoiţi să ascundă crucea”.
Îmi mai spune că, în 1993, un consiliu artistic din Ungheni, alcătuit din istorici, arhitecţi, oameni de cultură, profesori, ziarişti, au decis instalarea troiţei într-un complex memorial dedicat celor ce au suferit de pe urma regimului totalitar comunist. S-a decis ca troiţa să fie numită sugestiv “Troiţa Martirilor Neamului”, în amintirea tuturor celor sacrificaţi de un regim antiuman.
“În mod concis, Consiliul a extins încărcătura spirituală asupra întregii istorii, adică a martirilor neamului nostru, monumentul devenind simbolul oraşului, unde se desfăşoară evenimentele cele mai importante, nu numai cel legat de Războiul Sfînt”, a punctat Vasile Iucal.
Din spusele lui, am aflat că troiţa din centrul oraşului Ungheni,instalată în 1993, este de trei ori mai mare decît originalul găsit în cavou.
Păşesc spre locul din muzeu, unde se păstrează crucea creată cu aproape 70 de ani în urmă şi care a fost ascunsă circa 50 de ani. E o cruce care emană multă energie şi te face să-ţi apleci capul în faţa ei. Îmi apare în minte şi crucea din scuar – măreaţă, dar care necesită o îngrijire serioasă. Îmi întorc privirea spre domnul Iucal, care abia şopteşte: “Ar trebui o restaurare, dar… poate nu sînt suficienţi bani”.
La final, dînsul a remarcat că “memorialul “Troiţa Martirilor Neamuluil” este unul original, primul şi unicul, deocamdată, din Ungheni, dedicat istoriei şi culturii noastre”.
Mihaela Ciuperca,
studentă stagiară
Lasă un răspuns