În poşeta femeii | În împărăţia cărţilor
Știți ce-l poate ține pe un bibliotecar la locul său de muncă în pofida salariului mic? Răspunsul ni l-a dat Tatiana Nastasiu din Ciuteștii Nisporenilor, proaspăta deținătoare a titlului ”Cel mai bun bibliotecar al anului 2013” din raion: „Pasiunea față de ceea ce faci.”. Cum altfel s-ar explica faptul că, timp de 20 de ani, niciodată nu s-a gîndit să abandoneze meseria. Dimpotrivă, ar vrea să-i urmeze calea și fiica sa.
„Am ales această profesie cu inima. Așa mi-aș dori să facă și fiica mea”, spune Tatiana Nastasiu, șefa bibliotecii din Ciutești. Deoarece cartea a stat la loc de vază și acasă, astăzi ea se poate lăuda că a crescut o fată talentată care, la cei 16 ani ai săi, are la activ mai multe poezii creație proprie. Anișoara, cum îi place mamei s-o dezmierde, este elevă în clasa a XI-a la Liceul ”Boris Cazacu” din Nisporeni și mîndria întregii familii Nastasiu.
Dar să revenim la Tatiana Nastasiu. Ceea ce o atrage în bibliotecă este dragostea de carte și lectură. Această dragoste se străduie să le-o altoiască și consătenilor ei, de la mic la mare. ”Cel mai greu e să-i atragi în bibliotecă. După aceasta, totul parcă vine de la sine, iar cel care a venit o dată va mai reveni”, afirmă bibliotecara.
Ce-i drept, în zilele noastre, recunoaște dînsa, tineretul se dă cu greu la carte, tehnologiile informaționale ocupîndu-le timpul. Chiar și așa, Tatiana Nastasiu a reuşit să atragă, în anul curent, circa 600 de cititori, care au păşit pragul bibliotecii, care are, în prezent, un fond de carte de 7748 de exemplare. Ar mai fi nevoie de cărţi, susţine bibliotecara, mai ales pentru copii, care sînt cei mai fideli oaspeți ai bibliotecii.
Tatiana Nastasiu ar putea vorbi ore în șir despre cărți și înțelepciunea pe care o culegi din ele. Nu-și imaginează o zi fără a citi măcar cîteva pagini, deși recunoaște că erau timpuri cînd citea cu mult mai mult. Spune că ultimele sfaturi de viață le-a preluat din creația lui Dumitru Matcovschi, pe care, recent, a recitit-o integral. ”Este regretabil că oamenii iluștri ai neamului nostru, de cele mai multe ori, sînt apreciați după moartea lor”, face dînsa o remarcă despre poetul ei preferat. Tocmai de aceea, în activitatea sa de zi cu zi, se străduie să-și transforme biblioteca într-un loc ”unde cei trecuți în neființă mai trăiesc, iar cei ce nu au grai, vorbesc”.
Deși mă ateptam să-mi spună, la final, despre careva planuri grandioase pe care-și dorește să le realizeze, nimic din acestea nu am auzit. Mi-a zis simplu, parafrazîndu-l pe vestitul cronicar: ”Nu este o artă mai frumoasă decît cititul cărților să altoiesc”.
Ina Landa
Lasă un răspuns