Sînt român, moldovean sau… gastarbeiter?

Săptămîna viitoare, ţara noastră va împlini 22 de ani de cînd şi-a declarat independenţa. Autorităţile vor căuta din nou să ne „impresioneze” cu vreun show plătit din bani publici, care se vrea, de fiecare dată, original, dar, ca de fiecare dată, iese cam la fel.
Sărmanele monumente care, după ce au răbdat curăţare şi restaurare înaintea marii sărbători, vor fi invadate de flori şi funcţionăraşi de tot felul, cu discursuri mai lungi şi mai scurte.
În acelaşi timp, la etajul 20 al unei clădiri din centrul Moscovei, ziua va fi una obişnuită, ca toate celelalte, iar oamenii, moldoveni de-ai noştri, ştiu una şi bună: să muncească, să facă un ban…  Asemnea etaje, prin toată  matuşka Rusia, sînt mii, poate chiar zeci de mii.
„Mă duc acasă şi trebuie să merg la Consulatul României, să depun jurământul şi… gata, „был молдованом, стал цыганом” („am fost moldovean, am ajuns ţigan”)”, zice unul dintre emigranţi. „La ce-ţi trebuie paşaportul ista român? Iaca, eu mi l-am făcut şi ce folos? Stă acasă, ca şi diploma de studi superioare. Mi-am cumpărat nişte rame, să le pun măcar acolo”, îl întrerupe un coleg.
Cel cu paşaport român şi diplomă de studii superioare a fost şi a muncit la negru în Uniunea Europeană. Din cauza crizei, a fost nevoit să plece de acolo. A venit la Moscova, unde tot la negru munceşte.
După cîteva sticle de bere, cel cu studii superioare declară sus şi tare: „Mai bine îmi făceam paşaport rusesc, apoi mă apucam de cel român. Acum, lucram şi aici fără frică, şi în Europa eram „свой” (de-al lor)”. Urmează o discuţie aprinsă: cine-s mai buni – ruşii sau românii? Se constată că nici unii, nici ceilalţi nu-s pe placul celor implicaţi în dezbateri, mai ales pe fundalul sportului iubit al moldovenilor „Hal-bere”. Opiniile variază în dependenţă de ultima carte de istorie citită. Unii zic că românii ne-au ocupat, alţii – că ruşii. „Amu, nici unii, nici ceilalţi nu ne „признаеск” (nu ne recunosc); parcă vor să le fim neamuri, parcă nu”, conchide unul dintre ei.
Între timp, intră maistrul, adică, cel mai priceput în ale construcţiilor, om cu experienţă de viaţă şi epoci în spate. „Bade, ia spune, care e cel mai bun paşaport: român sau rusesc?”, îl întreabă uncheşii. „Cel mai bine e să ai „prava şi udostoverenie de pofighist” (permis şi certificat de om indiferent la toate) şi atunci totul merge ca ceasul”, zice meşterul rîzînd cu gura pînă la urechi, după care adaugă, mult mai serios: „Pe cei din parlament şi guvern îi înteresează paşapoartele acestea, da pe noi trebuie să ne intereseze smesiurile (amestecurile), plitka (teracota) şi cleiul. La celelalte să se gîndească proştii”.
În timp ce la Chişinău politicienii, vorba lui Vladimir Nikolaevici Voronin, se bat cu capul de microfoane: care e mai european, care e mai naţionalist şi ce fel de naţionalist e (român sau moldovean), moldovenii care muncesc la negru în Rusia ştiu una şi bună:  „Мы братья по несчастью , мы гастербайтеры” (Sîntem fraţi de nenorocire, sîntem gastarbeiteri). Cu siguranţă, puţini dintre ei îşi vor aminti că ţara lor împlineşte 22 de ani. Mintea lor va fi ocupată cu altceva: clei, amestecuri, teracotă, şi foarte puţin sau deloc cu frageda vîrstă a ţării lor care arată, ca şi majoritatea covîrşitoare a feciorilor ei de 22 de ani: cu multe griji şi fără nimic în buzunare şi în suflet. La mulţi ani, Moldova!
Constantin Uzdriş