Cugetări şi opinii pe marginea unei sărbători profesionale
Cu mult fast, lucrătorii din sfera Serviciului public din Nisporeni şi-au marcat sărbătoarea lor profesională. Primele persoane din conducerea raionului şi a oraşului le-au adresat cuvinte de laudă şi felicitări. 41 de funcţionari dintre cei mai buni au fost menţionaţi cu diplome de merit, cadouri de preţ şi flori. A fost prezentat un minunat concert de echipa artistică a Mariei Stoianov. S-au veselit cu toţii.
Sărbătoarea ca sărbătoarea; de ce adică n-ar avea parte de ea cei peste 240 de funcţionari publici din raion? Printre ei sînt mulţi oameni de treabă, adevăraţi profesionişti.
Constat însă cu regret că, după petrecere, mari schimbări nu s-au produs, deşi s-au spus multe cuvinte încurajatoare. Aşa şi nu s-au micşorat cozile de pe la uşile Oficiului Stării Civile, ale birourilor notariale, instanţelor administrative sau judecătoreşti, serviciilor asistenţei sociale… Bietul om de rînd aşteaptă ore, zile, luni întregi rezolvarea problemelor cu care se confruntă.
Nu mai vorbim de faptul cum este tratat cetăţeanul, de corupţia existentă peste tot. Sînt subiecte care cer o abordare aparte.
Într-o societate democratică cetăţeanul, fie el bogat ori sărac, frumos sau urît, vorba primarului de Nisporeni, Ion Gangan, are anumite drepturi protejate de lege. Statul este obligat să asigure respectarea acestor deziderate printr-un mecanism bine organizat, care este materializat prin intermediul funcţionarilor publici. Or, anume funcţionarii publici reprezintă statul în teritoriu, ei sînt angajaţi prin concurs (de aici şi demiterea lor destul de dificilă), au privilegii la calcularea pensiei ş.a. Iar responsabilitatea lor ar trebui să fie de un calibru aparte.
Dar, în activitatea de fiecare zi, întîlnim destule cazuri, cînd funcţionarul public tratează cetăţeanul cu dezinteres, superficial, neasigurîndu-i rezolvarea problemei pînă la capăt. Deseori, deciziile sînt adoptate de către responsabili necunoscuţi cetăţeanului, iar el, cetăţeanul, cu necazurile sale, se simte neînsemnat şi fără putere pentru a schimba ceva.
Codul deontologic al funcţionarului public cere de la acesta un comportament eficient şi adecvat în relaţia cu cetăţenii. Funcţionarul public are sarcina să respecte, în activitatea lui zilnică, anumite exigenţe: să fie onest, amabil, obiectiv, tolerant, respectuos cu cetăţenii, loial, devotat meseriei, să-şi dezvolte nivelul profesional…
Cîţi dintre funcţionarii noştri publici fac faţă acestor cerinţe? Nu am nimic împotriva lor, nu am nimic împotriva laudelor aduse cu ocazia sărbătorii lor profesionale. Din contră, sînt sigur că ţara, raionul, fiecare dintre noi avem nevoie de serviciile acestora. Alta e: am rămas dezamăgit auzind, în cadrul festivităţii despre care vorbeam la început,cum unele persoane cu răspundere administrativă s-au exprimat că în acest domeniu „la noi totul merge bine, chiar foarte bine!”. Şi asta, în timp ce ştim cît mai este de muncit ca serviciul public să devină cu adevărat „cîntarul atitudinii statului faţă de cetăţean”.
Doar omul de rînd, cu problemele şi necazurile sale poate aprecia real calitatea activităţii funcţionarilor publici. Numai el, cetăţeanul, călcînd pragurile diferitor instituţii publice, ştie cel mai bine care este diferenţa dintre calificativele „satisfăcător” şi „foarte bine”.
Interesant, cu ce calificativ ar fi apreciată activitatea funcţionarilor publici din raion, dacă ar fi organizat un sondaj public în această chestiune? Este oare loc pentru mai bine sau nu?
Ion Bouroş,
or. Nisporeni
Lasă un răspuns