Verde-n ochi | Irosirea iraţională a banilor publici continuă
Şi în anul care abia a început, persistă „moda” preluată din anul trecut de irosire iraţională a banilor publici, în special pentru procurarea unor automobile de serviciu costisitoare.
Mai mulţi funcţionari publici sau şefi cu demnitate publică din raionul Călăraşi aspiră că-şi creeze un confort sporit, iar acest fapt se manifestă tot mai ostentativ în ultimul timp.
Cititorii noştri mai atenţi îşi amintesc, probabil, că, anterior, în paginile acestui ziar, am scris despre achiziţionarea unui autotursim de lux, în valoare de 390 mii lei (atunci, din lipsă de spaţiu, suma nominalizată nu a fost dată publicităţii, stîrnind reacţii bolnăvicioase din partea unor demnitari pomeniţi în articolul cu pricina). Acel automobil a fost procurat, la finele anului trecut, de o structură raională, care avea maşini excelente în dotare, inclusiv un „Nissan” în perfectă stare de funcţionare. Acei bani, după cum arată nişte calcule simple, ar fi ajuns pentru achiziţionarea a trei autoturisme mai ieftine, cu care ar fi fost dotate ulterior unele primării, ce nu au, la ora actuală, maşini de serviciu. Primarii şi ceilalţi funcţionari de acolo fac, de ani de zile, autostopul pentru rezolvarea tuturor chestiunilor de serviciu.
Am scris şi despre excesul de zel, la irosirea banilor publici, al primăriei Tuzara care, din banii proveniţi de la vinderea pămîntului, proprietate publică, a cumpărat un „Chevrolet” în valoare de 260 de mii de lei, chiar dacă avea în dotare un automobil perfect funcţional.
Ei bine, cum am zis la început, această tendinţă, care seamănă cu efectele unei molime contagioase, continuă bine mersi şi în acest an. Nici nu se încheiase luna ianuarie, că un primar al unei comune şi un şef al unei structuri raionale, deşi ambii aveau transport de serviciu, şi-au afişat, nu fără o anumnită mîndrie, noile automobile de marca „Niva-Chevrolet”, care costă 160 mii de lei fiecare. Se pare că achiziţionarea de maşini scumpe din banii publici devine un scop în sine, o modă care generează mai că nu o competiţie între cei ce gestionează şi trăiesc din banul public, adică din banii bieţilor contribuabili care, mai ales prin sate, o duc ca vai de ei.
La întrebarea mea, dacă acestea erau priorităţile la zi ale instituţiilor pe care le conduc şi dacă celelalte probleme ale oamenilor pe care pretind că-i slujesc au fost deja rezolvate, cei doi „fericiţi” posesori ai unor noi automobile de serviciu au dat răspunsuri aproape trase la indigo: „Nu, nici pe departe. Problemele rămîn şi vor persista. Dar, dacă li se permite altora (să-şi procure maşini scumpe – n.a.), nouă de ce să nu ni se permită! Mai ales că am făcut-o din economiile din anul trecut”.
Cunoscînd bine starea bugetelor locale (şi nu numai), aşa şi-ţi vine să exclami: „De unde, Doamne, aceste economii, dacă, cu excepţia bugetului primăriei oraşului Călăraşi, unde veniturile propriii sînt, cît de cît acceptabile, în toate celelalte primărăii acestea sînt doar de 10-25 la sută, restul banilor provenind din subvenţiile statului? O întrebare la care îi invit şi pe cititorii noştri să găsească un răspuns.
Tudor Josanu
Lasă un răspuns