Esențial | Cui îi pasă?

Cui îi pasă că, poate, undeva, într-un sat, moare de foame o bătrînică? Cui îi pasă că, poate, zeci şi sute de oameni nu mai au cu ce-şi încălzi casele? Cui îi pasă că oraşele noastre arată ca după bombardamente, cu sute de gropi adînci în asfalt? Cui îi pasă că lumea nu are bani suficienţi pentru a plăti pentru consumul de curent electric, de apă, de gaze?
Cui îi pasă? E o întrebare, pe care mi-o pun de vreo 20 de ani, de la independenţa noastră. S-au perindat la guvernare unii mai breji decît alţii. S-au mîncat unii pe alţii, au acaparat bogăţii cît au putut. Iată că acum iese totul la iveală.
Cineva a împuşcat un om în Pădurea Domnească. Credeţi că e primul caz de acest fel? Credeţi că doar cei de azi îşi pemrit să organizeze vînători boiereşti prin rezervaţii şi fîşii forestiere? Dacă aţi şti ce mai vînători se făceau şi pe vremea comuniştilor, şi pe vremea agrarienilor, şi pe vremea primilor democraţi. Cîte împuşcături se mai auzeau prin rezervaţia „Plaiul fagului” de la Rădenii Vechi, prin făşia forestieră de pe malul Prutului, păzită avan de grăniceri şi de… sîrma ghimpată. Buboiul s-a copt şi, în sfîrşit, s-a spart. Toată răutatea iese la suprafaţă.
E vesel. Unii arată cu degetul spre ceilalţi. Nu ştiu cine are casă mai mare, sau maşini mai luxoase. E de rîsul lumii. Neruşinare totală. Cum să ieşi la televizor şi, cu faţă de sfînt, să îndrugi minciuni de îngheaţă apele? Are omul o maşină de 150 mii de euro şi spune întregului popor că nu-i a lui, ci… a unui prieten. Vai, ce darnic e prietenul! A plecat peste hotare şi, ca maşina să nu i se prăfuiască în garaj, a dat-o spre folosinţă altuia. Un fleac de nimic, vorba ceea.
Sau ce soacre darnice mai avem pe meleagurile noastre mioritice. Tot vezi pe la televizor cum le fac cadou ginerilor palate adevărate. Poate e cazul ca toţi bărbaţii însuraţi să le scuture pe soacrele lor mai zgîrciţele. Cine ştie, le cade şi lor cîte vreu milion de lei.
Sau cum se mai adună banii în safeurile unora. Te apucă invidia, nu alta. Vă imaginaţi, 40 de mii de dolari de la o nuntă şi o cumetrie!
Iar noi vrem drumuri reparate, vrem conducte de gaze, apă şi canalizare prin sate, vrem salarii majorate şi pensii decente pentru bătrîni. Vrem.  De 20 de ani tot vrem.
Cui îi pasă de ce vrem noi? Important e ca toată Moldova să fie verde. Sau albastră. Sau azurie. Sau roşie. Cum ai da, tot un drac este.
Oare cînd Moldova va fi curată de şarlatani, de carierişti, de nesimţiţi? Complicată întrebare…
Lucia Bacalu