Stelele din cer noaptea pling cu mine
O veche legendă spune că, atunci cînd nu poţi dormi noaptea, probabil eşti treaz în visul altcuiva. Eu cred în legende, cred în poveşti, cred în zîne, cred în suflete frumoase. Cred că lumea este mult mai bună, chiar dacă totul în jur e cenuşiu, chiar dacă există lacrimi ce te încurajează şi zîmbete ce te distrug. Şi eu, şi tu ştii că în interior este o rază de soare ce va străluci mereu.
Cel ce iubeşte pe ascuns, iubeşte fără speranţă. S-a resemnat cu situaţia. Chiar dacă şi-ar dori mai mult, ştie că nu va primi niciodată. Dar… lipsa de speranţă are şi avanatjele sale. Niciodată acel om nu va fi dezamăgit. Iubita lui va fi mereu aşa ca în visele sale, îl va asculta tăcută şi zîmbitoare, îi va şopti mereu ceea ce va dori el să audă. Totuţi, cel ce iubeşte pe ascuns nu va fi niciodată pe deplin fericit. El se va mulţumi să trăiască doar cu jumătate din iubire, jumătate din fericire.
Mă gîndesc adeseori: oare pămîntul poate fi redus la mărimea unui bob de grăunte? Oare toată iubirea unui om poate fi concentrata într-un singur cuvînt? Sau căderea stelelor din cer nu-i un bocet pentru noi, muritorii, care sîntem morţi fiind vii? Oare, dacă arunci spre cer petale de trandafir, norii vor avea parfum de trandafir? Intrebări ale căror raspuns le găsim doar în sufletele noastre…
Înainte nu erau telefoane mobile şi te uitai lung la cutia postală să vezi dacă nu a venit o scrisoare de la cineva drag. Astăzi, te uiţi lung la telefonul ce îl ţii în mînă şi nici măcar nu ştii dacă aştepţi să te sune sau, pur şi simplu, este obisnuiţa avansării iî viaţă.
,,Moise Mendelsson, bunicul celebrului compozitor german, a fost un bărbat departe de a fi chipeş. Pe lîngă faptul că era mic de statură, avea o cocoasă grotescă. Într-o zi, i-a făcut o vizită unui comerciant din Hamburg, care avea o fată drăgută, pe nume Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie.
Înainte de a pleca, bărbatul şi-a luat inima în dinti şi s-a dus la fată, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului văzînd că fata refuză să se uite măcar la el. După cîteva încercări de a lega o conversaţie, Moise o întrebă timid: “Stiţi de ce căsătoriile se fac în Cer?”. “Da”, răspunse fata uitîndu-se mereu în pămînt, apoi întrebă: “Dar ştiţi de ce?”. “Da, ştiu”, răspunse el, făcînd şi o explicaţie: “În Cer, la naşterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care îi va fi ursita. Cînd m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mireasă. Domnul mi-a zis: “Mireasa ta va fi cocoşată”. Atunci i-am spus: ,,Doamne, o femeie cocosată ar fi o tragedie. Dă-mi mie cocoaşa şi las-o pe ea să fie frumoasă”.
Fascinată de cuvintele lui, Frumtje şi-a ridicat ochii din podea, iar mai tîrziu i-a devenit soţie credincioasă”.
Înainte de culcare, în fiecare noapte, privesc cerul înstelat şi îmi aleg o steluţă. O numesc steaua mea şi o rog să îmi îndeplinească o dorinţă. Faceţi şi voi aşa, iubiţi cititori, alegeţi-vă steluţa şi urmaţi-i calea.
Morala: “Cînd te răneşte o săgeată otrăvită, important e s-o scoţi mai întîi. Nu e momentul să te întrebi de unde vine, cine a tras-o sau ce otravă poartă”.
Ala Mutilică
Lasă un răspuns