De ce nu citesc „Expresul”?
De obicei, la o aniversare se obişnuieşte să se vină doar cu laude, cu vorbe bune şi urări de bine. Dacă le-am fi solicitat părerea despre „Expresul” celor care ne citesc, cu siguranţă am fi auzit doar cuvinte de laudă. Cum altfel?
Noi ne-am gîndit să găsim oameni care nu ne citesc şi să-i iscodim: de ce? Zis şi făcut. Am deschis cartea de telefoane şi am început a telefona. Am luat, bineînţeles, doar raionul Ungheni, pentru că aici sîntem de cinci ani.
Nu le-am zis că sîntem de la „Expresul”, ne-am prezentat în calitate de experţi independenţi, pe care îi interesează ce mai citeşte lumea pe la sate. Iniţial, îi întrebam pe oameni ce ziare citesc. În momentul în care printre publicaţiile numite nu se regăsea şi „Expresul”, veneam imediat cu urmăroarea întrebare: „De ce nu citiţi Expresul?”.
Iată ce am aflat.
Alexeevca. O femeie, în vîrstă de 42 de ani, ne-a spus că a auzit de „Expresul” şi chiar l-a ţinut în mînă. De ce nu-l citeşte? Nu este abonată. De ce? Crede că, din cauza serviciului, care îi ia prea mult timp.
Cetireni. Ridică receptorul un bărbat. Are 74 de ani. „Nu am timp pentru Expresul”, ne spune cu o oarecare nemulţumire în glas. Cică, a auzit de un aşa ziar, dar nu l-a văzut niciodată. Şi nici nu a fost curios. Chiar aşa: la ce-i ajută curiozitatea, mai ales la vîrsta pe care o are?
Măcăreşti. Avem noroc: din prima încercare dăm peste cineva care nu citeşte „Expresul”. Este o doamnă. Nu prea ştie cum să răspundă ca să nimerească drept în ţintă. Nu este abonată, ne spune. După o scurtă pauză, vine şi cu o explicaţie: cică, îl mai citeşte din cînd în cînd. Îl împrumută, uneori, de la vecini…
Costuleni. Abia la a treia încercare dăm peste o doamnă care, foarte sinceră, ne spune că nici nu a auzit de „Expresul”. Şi nici poştaşul nu i-a spus vreodată că ar exista o asemenea publicaţie la Ungheni. Şi atunci, cum să citească femeia un ziar despre existenţa căruia nici măcar nu a auzit?
Blindeşti. La apelul nostru răspunde un pensionar. A citit cîndva şi „Expresul”, zice. Pentru că e veteran, cineva l-a abonat. I-a plăcut ziarul, recunoaşte. Cum să nu-ţi placă, dacă e degeaba? Acum nu îl mai citeşte, pentru că… este bolnav şi nu prea vede bine. În schimb, alte ziare, cică, citeşte…
Să ştiţi că am dat peste multă lume care, totuşi, citeşte „Expresul”. Ceea ce ne-a bucurat cel mai mult a fost faptul că aceşti oameni au spus doar lucruri frumoase la adresa noastră, fără să ştie, de fapt, cu cine vorbesc şi fără să fie întrebaţi ce părere au despre „Expresul”.
E un semn bun. Ne-am convins încă o dată că avem, cu adevărat, cei mai conştiincioşi şi mai conştienţi cititori, oameni care merg la oficiile poştale în dorinţa de a se abona anume la „Expresul”. Să dea Domnul să fie cît mai mulţi.
Natalia Junghietu
Lasă un răspuns