Un deschizător de drumuri într-o lume din ce în ce mai complicată

A absolvit Universitatea de Stat din Tiraspol, facultatea biologie şi chimie. Are gradul didactic II şi este, în prezent, profesor la Liceul „Boris Cazacu” din Nisporeni, instituţia pe care a absolvit-o cu ani în urmă. Mihai Stamati, căci despre el e vorba, provine dintr-o familie simplă, de ţărani, cu patru copii din satul Bălăneşti. A reuşit, prin muncă şi peseverenţă, să-şi făurească propriul destin.
L-am rugat, în ajunul Zilei pedagogului, să ne răspundă la cîteva întrebări.
Ce înseamnă, în concepţia dumneavoastră, să fii un pedagog bun?
În primul rînd, să fii un deschizător de drumuri într-o lume din ce în ce mai complicată, să ştii să menţii continuu atenţia elevilor, deşteptîndu-le interesul pentru tot ce e nou. Profesorul trebuie să fie un bun artist, un om cu o bogătă cultură şi cu imensă dragoste pentru ceea ce face. Avea perfectă dreptate Fr.W.Forster care, la timpul său, afirma: „Cine vrea să se închine meseriei de dascăl, trebuie să ştie că pregătirea lui cea mai însemnată rezidă în educaţia voinţei”.
Sînteţi un profesor sever şi exigent?
Pledez pentru o educaţie fără constrîngere. Mă strădui ca tot ce predau elevilor să fie dominat de o plăcută varietate. Totodată, sînt adeptul disciplinei, fără de care rezultatele ar fi minime.
Care ar fi misiunea principală a profesorului?
Să-l ajute pe elev să-şi creeze o ierarhie de valori şi să-i sădească în conştiinţă trainice sentimente patriotice.
Pe lîngă faptul că le predaţi elevilor chimia, ce alte preocupări mai aveţi?
Cînd mă odihnesc de chimie, ascult muzică, răsfoiesc o carte, privesc televizorul sau muncesc fizic.
Ce e sfînt şi frumos în cariera de pedagog a domnului Mihai Stamati?
Sfînt este sistemul periodic al elementelor chimice, iar frumosul îl reprezintă discipolii mei.
În zilele noastre, se pune accentul pe valorile materiale, pe bunăstare…
Aşa este. Din punctul meu de vedere, cel mai de valoare sînt cunoştinţele, căci ele nu au preţ. Asta ar trebui să înţelegem cu toţii.
Ce fisuri întrezăriţi în educarea tinerei generaţii în această perioadă interminabilă de tranziţie?
O adevărată tragedie o constituie plecarea în masă a părinţilor peste hotare, copiii rămînînd în seama rudelor, iar de multe ori chiar singuri, fără supraveghere. Noi, profesorii, ne străduim să-i îndrumăm pe calea cea dreaptă, însă ne ciocnim de multiple probleme. Părinţii le trimit copiilor bani cu duiumul, încît aceştia îşi permit să vină la şcoală cu taxiul. E o tendinţă periculoasă, căci aceşti copii, de la un timp, încep să creadă că nu este obligatoriu să „se rupă” învăţînd, deoarece părinţii vor avea grijă să le cumpere diplome sau locuri de muncă mai bune.
Care este cea mai frumoasă amintire din activitatea dumneavoastră de pedagog?
Invit un elev în faţa clasei şi-l rog să găsească hidrogenul în sistemul periodic pentru a-l caracteriza după poziţia ce o ocupă în sistem. Se lasă un moment de linişte, după care elevul zice: „Cer scuze, domnule profesor, dar eu nu pricep nici o boabă în harta asta a matale”.
Care, credeţi, este fundamentul unei educaţii sănătoase?
Relaţia părinţi-copii-profesori-societate. Să nu uităm că de educaţia corectă a copiilor va depinde bunăstarea noastră de mîine. Un exemplu ar trebui să fie pedagogul care educă, în primul rînd, prin ceea ce este el însuşi.
Marele Nicolae Iorga, şi el cîndva profesor, spunea ca şcoala este tot ce vezi şi tot ce auzi.
Eu aş continua cu un alt gînd al lui: şcoala cea mai bună e cea în care înveţi, înainte de toate, a învăţa.
Consideraţi că la Liceul „Boris Cazacu” profesorii şi părinţii au făcut front comun pentru a asigura un proces educaţional veritabil şi eficient?
Da. Anume datorită acestei conlucrării, liceul nostru poate concura şi obţine rezultate frumoase la nivel raional, republican şi chiar internaţional.
Ce planuri are profesorul Mihai Stamati?
Să fiu cît mai receptiv la schimbările din învăţămînt şi societate, să merg într-un pas cu descoperirile  din domeniul chimiei, deşi, cu cît ştii mai multe, îţi dai seama cît de puţin ştii.
Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru colegii de breaslă cu ocazia Zilei profesionale?
Unul laconic: vă doresc sănătate, optimism, perseverenţă şi multă voie bună. Să aveţi răbdare şi înţelegere din partea elevilor, să fiţi mereu sătui de succese şi flămînzi de insuccese.
Grigore Drăgan