Înainte de a uita
În mod instinctiv, oamenii se proiectează neîncetat în viitor. Ei trăiesc cu speranţa că mîine le va fi mai bine. De unde oare le vine acestă speranţă că viitorul poate fi mai bun ca prezentul? Adevărul este că viitorul va fi şi mai rău, dacă ei se mulţumesc doar să spere. Lucrurile bune vin rar din exterior. Depinde de tine să determini desfăşurarea evenimentelor în favoarea sau detrimentul tău. Or, poţi trăi fiecare eveniment în două feluri: unul care te înalţă mai presus de tine şi altul care te coboară sau chiar te pune la pămînt.
În urmă cu mult timp, mă plîngeam unui prieten ca nu reuşesc să iert un om care mi-a facut foarte mult rău. El mi-a spus atunci o poveste pe care mi-o amintesc de fiecare dată cînd am nevoie să îmi folosesc capacitatea de a ierta.
„Doi călugări budişti mergeau, odată, prin padure. Şi, cum mergeau ei, au dat de un rîu învolburat şi adînc. Cînd tocmai se pregăteau să-l treacă, au vazut o femeie tînără care nu se încumeta să pornească spre celălalt mal. Atunci unul dintre ei a luat-o în braţe şi a trecut-o dincolo. Dupa vreo două ore, celălalt călugar, care nu o ajutase, izbucni nervos: “Cum ai îndrăznit să atingi acea femeie şi să o porţi în brate?”.
Celălalt răspunse calm: “Eu am lăsat-o din braţe acum două ore, iar tu încă o porţi cu tine!”.
Am învăţat unele lucruri în viaţă cu care vreau să mă împart cu tine, iubite cititor. Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul depinde de ceilalţi. Am învăţat că, oricît mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să cîştigi încrederea celor din jur şi că doar în cîteva secunde poţi s-o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai. Am învăţat că nu contează ce li se întîmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a le ajuta. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară cînd îi vezi. Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că sînt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că, indiferent cît de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în cîteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti. Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sînt luaţi prea repede. Am învăţat prea multe pentru o viaţă aşa de scurtă.
Morala: “Viaţa îi îngenunchează pe cei puternici, pentru a le demonstra că pot mereu să se ridice. Pe cei slabi nu-i atinge – ei oricum îşi petrec întreaga viaţă îngenuncheaţi”.
P.S. Reţetă pentru o viaţă mai bună: se iau 12 luni şi se curăţa foarte bine de amărăciune, mîndrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres. Se împarte fiecare lună în 28-31 de zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact pe un an. Fiecare zi se prepară separat: o parte muncă, o parte linişte, o parte umor. Se mai adaugă 3 linguri de optimism, 1 linguriţă de toleranţă, un praf de bun simţ şi… o picătură de speranţă! Apoi se toarnă deasupra dragoste din belşug. Preparatul obţinut se aşează pe farfurie şi se împodobeşte cu frunzuliţe de curaj şi încredere în sine. Se serveşte zilnic, împreună cu cafeaua de dimineaţă. Vă doresc un sfîrşit de săptămînă cu linişte şi pace.
Ala Mutilică
Lasă un răspuns