Gazoductul Ungheni-Iaşi: 20 de milioane de euro pentru un simbol?

Despre gazoductul Ungheni-Iaşi se vorbeşte deja, cu anumite întreruperi, de aproape 20 de ani. În ultimii trei ani, discuţiile s-au înteţit. Ba mai mult – s-a trecut şi la fapte. Se ştie şi cînd va fi dat în exploatare – la sfîrșitul anului 2013. Cel puţin aşa au anunţat, săptămîna trecută, şefii cabinetelor de miniştri din R.Moldova şi România, Vlad Filat și Victor Ponta.
Gazoductul Iași-Ungheni va conecta sistemul de gazificare de pe cele două maluri ale Prutului și va permite livrarea de gaze în ambele direcții, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului. Astfel, se zice că, din 2014, Republica Moldova va importa gaze naturale și din România.
Reamintim că valoarea totală a proiectului cu pricina este de 20 de milioane de euro, bani oferiți de Comisia Europeană. Deocamdată, lucrările de construcţie nu au fost pornite. E linişte şi pace pe cele două maluri ale Prutului, între Ungheni şi Iaşi.
“Gazoductul Iaşi-Ungheni este mai mult o construcţie simbolică”, e de părere fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza.
Cine ca cine, dar el ştie ce spune. „Gazoductul a fost gîndit cîndva pentru a securiza livrarea de gaze către România, către Iaşi şi platforma lui industrială. Între timp, lucrurile s-au inversat. Iaşul nu mai are nevoie de gaz, care trebuia să vină pe filiera Gazpromului”, a declarat Ion Sturza pentru “Europa Liberă”. Pe de altă parte, acest gazoduct va securiza livrarea de gaz către zona Ungheni-Bălţi.
Apare însă un şir de întrebări. În România, potrivit legislaţiei, se interzice exportul de gaze. În aceste condiţii, cum va ajunge gazul în R.Moldova?  Şi la ce preţ va fi comercializat? Or, se ştie că în România gazul este mai scump decît în R. Moldova.
Nu întîmplător fostu premier Ion Sturza a menţionat: “Gazoductul Iaşi-Chişinău este mai mult o construcţie simbolică, care arată alt mod de abordare a relaţiilor bilaterale cu România: de la cele patetice, de la podurile virtuale de flori, la poduri reale, gazoduct, energetică”.
Lucia Bacalu