La un “Espresso” cu… Georgeta Stepanov, nisporeneanca ce a devenit “mamă” pentru viitorii jurnalişti

Absolventă a Facultăţii de Jurnalism, din 2010 – şefă de catedră, iar din mai 2012 este decan al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM. Georgeta Arseni (actualmente Stepanov) îşi trage rădăcinile din Nisporeni. Este autoare a şase cărţi din domeniul jurnalismului, a peste 60 de articole ştiinţifice, coautoarea a mai multor studii şi proiecte ce ţin de etica şi deontologia jurnalistică, este membră a Consiliului de Presă şi, deja al doila an, este expert al Fundaţiei SOROS.  
Veniţi dintr-un sat frumos…
Da, cel mai frumos din lume. Este Ciuciuleniul, un sat mare de răzeşi din inima codrului, cu grai şi tradiţii deosebite. Chiar dacă în prezent satul meu de baştină se află în raionul Hînceşti, eu oricum mă simt nisporeneancă. Mi-s dragi oamenii de acolo. La Nisporeni mă simt întotdeauna acasă.
De unde şi pînă unde jurnalismul?
Eu provin dintr-o familie care nu a avut tangenţe cu jurnalismul. Dar, fiind în şcoală, îmi plăcea literatura, limba română şi citeam foarte mult. În plus, eram o fire activă. Probabil aceste calităţi m-au orientat spre domeniul respectiv. M-a inspirat în alegerea profesiei pămînteanca mea, Zinaida Izbaş. Dumneaei avea o emisiune pentru copii, „Licurici”, şi venea de multe ori în tabăra de vară sau la şcoală. Datorită ei am prins drag de jurnalism.
Cum aţi ajuns să activaţi la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării?
Mai întîi, am decis să mă înscriu la această facultate. Pe atunci, ca să fii admis, trebuia să faci dovada că ai avut colaborări cu publicaţiile periodice. Eu aveam în dosar multe ştiri publicate. A fost primul pas. Ulterior, am reuşit să fac aici şi studiile de doctorat.
Dar aveţi experienţă de lucru şi în presă.
Am colaborat cu ziarul raional din Nisporeni, pe atunci „Patriotul Sovietic”, după care „Crai Nou”, „Gazeta de Vest”… Am mai colaborat cu „Scînteia leninistă”, „Tînărul leninist”. Îmi  plăcea să scriu şi devenise o deprindere pentru mine.
În 2000, aţi obţinut titlul de doctor în ştiinţe politice. De fapt, eraţi prima femeie din R.Moldova care deţinea acest titlu în ştiinţe politice. Aţi deţinut funcţia de şefă de catedră, acum sînteţi decan al facultăţii. Ce alte funcţii sau titluri vă propuneţi „să adunaţi” în colecţia dumneavoastră?
Niciodată nu mi-am propus să colecţionez titluri şi nu am aspirat să am funcţii, mai ales că mama mea a lucrat în funcţii de conducere şi ştiam ce înseamnă asta. Îmi ziceam că niciodată nu am să fiu şefă, ca să pot acorda mai multă atenţie familiei. Dar s-a întîmplat că realitatea m-a contrazis. Nu totul depinde doar de om, dar şi de anturaj, de situaţie şi chiar de soartă.
Ce vă doriţi să schimbaţi în plan profesional?
Ca şi cadru didactic, aş dori să am timp să cercetez tot ce ţine de evoluţia şi tehnologizarea mass-media, astfel încît să aduc informaţii utile şi actuale studenţilor. În ceea ce priveşte facultatea, aş vrea să fortificăm segmentul jurnalismului din perspectiva calităţii formării profesionale. Adică, să îmbunătăţim baza tehnico-materială pentru jurnaismul audio-vizual.
Care vă este relaţia cu studenţii?
Diferită. La studenţii din anul I intru în auditoriu şi le spun: noi sîntem parteneri ai unui proces, iar parteneriatul presupune îndatoriri şi obligaţii şi chiar insist asupra respectării unui set de regului. Relaţia cu cei din anul II e mai lejeră, iar cu studenţii din anul III sîntem chiar pe picior de egalitate. Cred că e o tactică eficientă.
 Noi, studenţii, vă numim deseori „mama facultăţii”. Ce părere aveţi despre acest calificativ?
Mă bucur şi chiar sînt fericită. Or, o mamă n-o să facă nimic care să le dăuneze copiilor săi. În plus, ţin foarte  mult la facultate. Aici am crescut, aici m-am format, m-am maturizat şi aici îmbătrînesc. Ea este casa mea.
Dacă ar fi să apreciati jurnalismul din R.Moldova, ce notă i-aţi pune?
Nu aş putea să notez exact jurnalismul de la noi. Dar pot spune cu certitudine că presa locală este cu mult mai obiectivă decît cea naţională. Le spun şi studenţilor: în presa locală se face adevărata şcoală, acolo se învaţă omenia, acolo este mult mai complicat să lucrezi şi să faci calitate, pentru că în cunoşti pe toţi cei din jur. Ceea ce lipseşte jurnalismului actual este pulsul zilei. Eu consider că un bun jurnaist nu este cel care din nimic face senzaţie. Un bun jurnalist este cel care, indiferent de situaţie, pune în prim-plan dimensiunea umană.
Ce mesaj aveti pentru cei care vor să-şi facă studiile la Facultatea de Jurnalism?
Dacă au abilităţi, dacă simt drag pentru cuvînt, pentru omul şi lumea din jur, dacă au curaj şi simţul obiectivităţii – să vină la facultatea noastră. Aici se fortifică personalitatea şi verticalitatea.
Aurella Dubac