“Percepţia persoanelor în dificultate a una singură: ajutorul înseamnă doar bani”

Interviu cu Dorina Stratulat, şefa Serviciului asistenţă socială comunitară în cadrul Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Nisporeni
Cum credeţi, la ce nivel de dezvoltare se află asistenţa socială în R.Moldova, un domeniu foarte important, de altfel, la ora actuală?
E abia la începuturi. Se încearcă diferite reforme, schimbări, dar mai avem încă mult de lucru ca să ajungem la nivelul pe care ni l-am dori.
Se ştie că există asistenţi sociali şi lucrători sociali. Care este diferenţa dintre aceste două funcţii?
Asistentul social ia legătura cu persoanele în dificultate, le evaluează cazurile şi, ulterior, asigură accesul acestora la serviciile sociale existente în teritoriu. Lucrătorul social prestează servicii la domiciliu persoanelor în dificultate. De exemplu, le cumpără medicamente, primeşte  compensaţiile de la bancă, le achită facturile, lucrează pe lîngă casă şi chiar îngrijeşte de aceste persoane.
Cît e de uşor să lucrezi cu beneficiarii?
Nu e simplu. Fiecare percepe în felul său un asistent sau un lucrător social. De aceea trebuie să adopţi comportamentul adecvat pentru fiecare în parte. Sigur, cu bătrînii este mai greu de lucrat. O parte dintre ei acceptă cu greu ajutorul, fiindcă lor li se pare că e o ruşine să primeşti ajutor de la stat. Pe de altă parte, sînt bătrîni care, din contra, insistă asupra ajutoarelor, deşi nu au dreptul la ele. Dacă le-ai dat un deget, ei şi-ar dori să-ţi ia toată mîna. Din păcate, există asemenea persoane şi printre tineri. Unii dintre ei, fiind şomeri, aşteaptă doar ca statul să le ofere diverse indemnizaţii.
Cum răspunde statul necesităţilor de protecţie socială, mai ales a familiilor şi copiilor aflaţi în dificultate?
Noi avem în teritoriu o reţea de asistenţi sociali care intervin la momentul potrivit, fără să  aştepte pînă cînd copiii vor ajunge în situaţii rezidenţiale.
Sună frumos, dar realitatea în R.Moldova nu este chiar aşa. Mi-aş dori un răspuns mai concret.
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei dezvoltă diferite tipuri de servicii alternative sistemului rezidenţial, ceea ce înseamnă că nici un copil nu trebuie să ajungă într-o şcoală-internat sau în una specială. Avem deja case de copii de tip familie. Recent a mai apărut un serviciu nou la noi în raion – asistenţa parentală profesionistă. Avem deja patru asistenţi parentali. În aceste cazuri, copiii se educă în familii, chiar dacă nu în cele biologice.
Ce se întreprinde pentru a ajuta persoanele în dificultate din raion?
Noi ne conducem de ce ceea ce ne “dictează” ministerul. Sigur că mai susţinem persoanele respective şi emoţional, şi informaţional, numai că ele nu consideră că acesta este un ajutor.  Percepţia lor e alta: ajutorul înseamnă doar bani. De fapt, alt tip de ajutor nici nu este solicitat.
Ce schimbări credeţi că ar trebui făcute pentru a schimba situaţia?
Schimbările ar trebui să pornească de la beneficiari. Ei ar trebui să înţeleagă şi să conştientizeze care este rolul şi funcţia asistentului social, al lurătorului social. Trebuie să se implice şi statul.  De cele mai multe ori, cei de la putere nu prea ţin cont ce doleanţele cetăţeanului de rînd, inclusiv la elaborarea unor legi, regulamente, decizii. Ar fi bine să-i implice, în acest sens, şi pe cei care sînt mai aproape de oameni.
Adică, asistenţii sociali.  Cum ar putea aceştia să se impună?
Eu am început a activa în domeniul asistenţei sociale după absolvirea facultăţii. Am ajuns la concluzia că, aşa cum un tînăr specialist în medicină activează ca rezident pe lîngă medici cu experientă, la fel şi un asistent social debutant ar trebui să lucreze o perioadă pe lîngă persoane bine versate în domeniu. Una este ceea ce înveţi la facultate şi alta este cînd începi a lucra.
Aurella Dubac