CHESTIONAR | Dumitru Gaibu, bărbatul cu meserie romantică

Se visa cu o geantă mare, purtînd un microfon şi un aparat foto, colindînd lumea întreagă. Îşi dorea să devină jurnalist, dar soarta i-a rezervat altceva în viaţă. Acum îşi iubeşte meseria pe care o are pentru că-i poate reda omului posibilitatea unui zîmbet frumos.
Funcţia actuală: stomatolog.
Principala trăsătură a mea de caracter: la prima vedere, sînt foarte dur şi serios, ca apoi să te cuceresc prin simplitatea şi bunătatea sufletească la superlativ.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: de la sine vine… să fie un bărbat adevărat şi nu un terchea-berchea. Fă ce eşti dator să faci şi mormîntul îţi va fi acoperit cu flori şi lacrimi.
Calitatea pe care o prefer la o femeie: să nu se supere femeile, dar nu prea văd în prezent acele calităţi dumnezeieşti caracteristice lor. Unde e feminitatea, tandreţea şi bunătatea sufletească pe care le aveau bunicile şi mamele noastre (care au îndurat deportări, foame, batjocuri comuniste), dar, în ciuda tuturor greutăţilor, au rămas frumoase, gingaşe şi devotate ţărăncuţe.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: am foarte puţini prieteni adevăraţi (mulţi nu m-au înţeles, cu părere de rău). Am un prieten de şcoală, un sfătos ţăran cu studii superioare – modest şi devotat.
Ocupaţia mea preferată: îmi fac meseria cu dragoste şi cinstit. În rezultat, dorm liniştit.
Principalul meu defect: nu pot să-mi calc cuvîntul ieşit din suflet în picioare şi nenorocul de a spune adevărul în faţă.
Visul meu de fericire: jurnalist, comentator sportiv – vis nerealizat.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: ca într-o bună zi să constat că nu mai sînt de folos oamenilor simpli, căci demnitarilor nu prea le-am plăcut niciodată.
Ce-aş fi vrut să fiu: deja am răspuns parţial mai sus… mai adaug: să fiu în permanenţă alături de cei îndureraţi.
Ţara în care aş vrea să trăiesc: nu prea am avut fericirea să văd alte ţări, ca să pot face o comparaţie. Sînt codrean din talpă, îmi iubesc pămîntul moldav şi voi rămîne cu voi, codrii tinereţii mele.
Culoarea preferată: prefer culorile tricolorului, cu ele mă mîndresc.
Floarea preferată: prefer crizantemele, sînt florile pe care le-am dăruit prima dată viitoarei mele soţii; îmi plac şi lăcrămioarele gingaşe şi mirositoare.
Pasărea preferată: hulubii, nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cu cîtă ardoare se iubesc. Dacă şi noi, oamenii, ne-am iubi aşa, poate că Moldova ar fi o ţară a fericirii.
Scriitorii preferaţi: toţi cei care scriu nu numai pentru a fi editaţi, cei care îşi sacrifică viaţa pentru prosperarea societăţii, cei pe care poporul îi duce în suflet şi îi plînge la un colţ de masă.
Eroul preferat: tata, fiinţa pe care, din păcate, nu am văzut-o niciodată în viaţă, pentru că a decedat înainte ca eu să văd lumina zilei. Este omul căruia toată viaţa i-am dus lipsa şi dorul. Din spusele mamei şi ale prietenilor lui, a fost un om frumos, mîndru şi un mare gospodar. Fără a face şcoală, singur a învăţat a scrie, a citi şi socoti.
Eroina preferată: prima mea învăţătoare Maria Negru (Fie-i ţărîna uşoară), cea care a lăsat în sufletul meu o părticică din sufletul ei.
Eroii din viaţa reală: femeia pe care o iubesc şi care îmi este alături şi la bine şi la greu de 35 de ani.
Băutura şi mîncarea preferată: vinul băut din ulcior cu mămăliguţă şi ciuperci cu smîntînă. Nu refuz nici plăcintele cu brînză şi mărar (printre altele, toate acestea le pregătesc eu).
Ce detest cel mai mult: trădarea şi înşelăciunea, pe cei cu crucea-n mînă şi piatra în sîn.
Calitatea care aş vrea s-o am din naştere: să fiu în permanţă Om, să privesc sincer în ochii fiecărui şi să-mi văd imaginea mea.
Cum aş vrea să mor: cei cu inimă romantică nu mor, ci trec în nefiinţă, sper să rămîn în continuare între feciori şi nepoţei.
Starea de spirit actuală: sînt dezamăgit de “înţelepciunea” neamului nostru..
Greşeli care îmi inspiră cea mai multă indulgenţă: prea multă încredere, de care se folosesc unii avîndu-mă alături. Dar nu greşeşte cel ce nu se sacrifică.
Deviza mea: nu face rău, nu face altuia ce ţie nu-ţi place. Şi tradiţionalul: bucuraţi-vă, prieteni, şi nu uitaţi că toţi sîntem muritori.