Rodica Guțu: „Mă doare sufletul cînd văd ce se face în jurul nostru”
Timp de aproape opt ani s-a aflat în fruntea unei organizații obștești, care s-a preocupat de adopții. A pledat vehement pentru corectitudine, sinceritate și deschidere în acest domeniu foarte delicat de altfel. Apoi, brusc, a intrat într-un con de umbră.
Unde ai dispărut, dragă Rodica Guțu?
Nu am dispărut nicăieri. Pauza care a intervenit nu a fost nimic altceva decît o pregătire pentru un nou început. În ultimul timp, am trecut la un alt gen de activitate, care însă ține tot de familie şi este foarte important.
Consideri că ceea ce ai făcut pînă nu demult nu mai este de actualitate, nu mai e nevoie de aşa ceva?
Nu am renunţat la ceea ce făceam. Sînt secretar al comisiei protecţia copilului aflat în dificultate. În paralel ofer consultaţii în domeniul adopţiei. O fac absolut dezinteresat. Cred că în prezent, totuși, nu mai există acel deficit informaţional de altă dată. Dacă acum 9 ani, cînd am început activitatea în domeniul adopţiilor, existau şi bariere psihologice, şi informaţii insuficiente, la ora actuală se cunoaște mult mai multe despre adopții. De aceea, în ultimii doi ani am practicat mai mult o consiliere psihologică.
Te preocupă însă și alte domenii.
Așa este. Sînt interesată de igienă, de curăţenie, de un mod sănătos de viață.
Sînt și acestea probleme importante.
Da, sînt probleme, cărora încă nu li se acordă atenţia cuvenită. Cel puţin, la noi la Ungheni. Mă aflu mereu în mijlocul oamenilor. Se observă cu ochiul liber că lumea nu prea are grijă de sine. Și aici nu e vorba doar de situaţia financiară sau materială a oamenilor. Este vorba, în primul rînd, de cultura noastră, de educaţia noastră. Este regretabil că unii sînt atît de indiferenţi încît se ajunge pînă la degradare. Mă doare sufletul cînd văd ce se face în jurul nostru. Locuiesc în preajma parcului central din Ungheni. Dacă ați ști ce se face acolo! O spun cu toată certitudinea: parcul nostru este într-o situaţie foarte proastă, plin de boschetari, de consumatori de droguri… Nu mai vorbesc de cîinii fără stăpîn.
Să înțeleg că te preocupă și ecologia.
Da, și ecologia. Am înfiinţat, acum trei ani, şi o organizaţie. Am început să acumulez informaţii, să văd cu ce trebuie să încep. M-am gîndit că e bine să pornesc de la mine. Așa am și făcut şi văd deja rezultatele.
Deci, încerci pe propria piele, ca apoi să poți da sfaturi şi altora.
Aşa este. De fapt, mă conduc de acest principiu dintotdeauna. Dacă îți amintești, şi în activitatea mea privind adopţiile am început-o de la mine. Am învăţat pas cu pas totul despre adopţie, eu însămi avînd doi copii cărora le-am devenit mamă. Astfel, vorbesc în cunoștință de cauză. Voi acorda o atenţie mare şi viciilor, combaterii lor. Aici nu e nevoie de prea mulţi bani.
Dar de ce e nevoie?
De voinţă, de dorinţă. Crezi că, pentru a aduce în ordine o curte, trebuie neapărat bani? Sau să renunţi la unele alimente care aduc mult mai mult rău decît bine? Cultura, igiena – sînt nişte lucruri care trebuie promovate.
În ce constă, din punctul tău de vedere, un mod sănătos de viaţă?
Modul sănătos de viaţă înseamnă igienă, alimentare corectă, planificare.
Nu crezi că o planificarea îl face pe om mai puţin liber?
Dimpotrivă, planificarea îți permite să ai mai mult timp liber. Dacă ştii ce ai de făcut, poţi să-ţi organizezi ziua altfel. În consecinţă, şi stresurile-s mai mici. Orice lucru trebuie bine gîndit, bine analizat. Recunosc, cu ceva timp în urmă nu eram aşa.
Ce te-a făcut să te schimbi?
Am auzit foarte multe critici în adresa mea. Le-am acceptat şi am început să mă autoeduc. Am înţeles că cei ce m-au criticat au făcut-o din dragoste pentru mine, pentu că vroiau să fiu altfel. La rîndul meu, m-am făcut şi eu foarte critică. Am cerinţe mai mari faţă de cei care mă înconjoară. Să ştiţi că critica ajută mult. Este o artă să poţi accepta critica şi să critici astfel ca cel vizat să înţeleagă că nu o faci cu rele intenţii.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns