Drama copiilor sănătoşi din şcolile pentru copii cu handicap mintal

Nepăsarea profesorilor, sărăcia familiilor și indiferența autorităților aruncă în fiecare an zeci de copii care nu învață pe note de 10 în instituțiile pentru retardați. Acestea par să fie create special pentru primarii care vor să scape de copiii-problemă din localitate, dar și pentru profesorii care evită să lucreze cu elevii mai slabi la învățătură. Pentru că sunt ținuți ani întregi departe de comunitate și nu învață să se descurce pe cont propriu, absolvenții acestor instituții devin dependenți pentru tot restul vieții de ajutoarele sociale.
În opt ani învaţă cât alții în clasele primare
Ajunși în școlile auxiliare copiii degradează. În opt ani de aflare într-o astfel de instituţie ei reușesc să învețe cam tot atât cât învață un elev obișnuit în clasele primare, plus câteva discipline legate de agricultură și viticultură. Certificatul obținut după absolvirea a opt clase nu le permite să-şi continue studiile în licee, colegii sau universităţi. Excepție o constituie câteva școli de meserii, cu un număr redus de oferte educaționale.
Şcoala auxiliară din Sculeni, raionul Ungheni, funcţionează de câteva decenii, timp în care sute de elevi au absolvit-o. Nimeni nu ştie cu exactitate câţi dintre aceştia au fost plasaţi în instituţie în mod abuziv. După ce şcoala a intrat in procesul de reorganizare iniţiat graţie unui proiect al EveryChild, cu suportul UNICEF, aici au rămas să înveţe doar  21 de copii, alți  în jur de 40 de elevi au fost reintegrați în familie și în școlile din localităţile lor. „Rezultatele evaluării  copiilor arată că doar 10 la sută dintre cei care învăţau aici anul trecut aveau cu adevărat un retard mintal, ceilalți erau copii sănătoși față de care s-a făcut o mare nelegiuire. Şi mai grav e că mulți părinți care au acceptat să-și înscrie copiii la Sculeni nu știau că aceasta e o instituție pentru retardați”, spune Tudor Rădeanu, şeful Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei din raionul Ungheni.
Muncă și …iar muncă
În ziua în care am vizitat școala din Sculeni copiii erau la recreația mare. Ne-au întâlnit cu mare interes și ne-au povestit cum e viața lor departe de cei dragi.
“Dacă nu veneați la noi în ospeție ieșeam la greblat frunze”, ne-a spus profesorul de educație tehnologică, care predă și geografia, educația fizică și matematica. Educația tehnologică sau, mai bine zis, munca, ocupă un loc de bază în orarul şcolii. Toată primăvara elevii lucrează în sera în curtea școlii, unde îngrijesc de răsadul de roșii. Doar că atunci când ar trebui să se bucure de roadă, copiii sunt în vacanță. Acum câţiva ani în obligaţiile lor intra şi îngrijirea porcilor la o fermă improvizată chiar pe teritoriul instituţiei. După închiderea ei însă elevii nu au rămas fără ocupaţie – sapă terenul din jurul şcolii, greblează şi fac curăţenie.
La încheierea studiilor, adică în clasa a VIII-a, elevii susțin un singur examen – la munca agricolă. Astfel, statul îi pregăteşte doar pentru munca la sapă.
“Dacă aş fi învăţat în şcoala mea din sat, aş fi avut altă soartă”
Orele de muncă sunt singurele despre care își amintește Nicolae, un fost absolvent al şcolii de la Sculeni, pe care l-am întâlnit când venise să îşi ia nişte acte. „Doar cei mici erau lăsaţi să meargă la ore, noi trebuia să fim aproape în fiecare zi la muncă –la descărcat cărbuni, la săpat sau la alte lucrări”, spune tănărul. După absolvire a muncit mai mereu în construcţii pentru că la alte slujbe nu îl angaja nimeni cu certificatul eliberat la absolvire. Nicolae îşi dă seama că a ajuns la şcoala auxiliară pe nedrept şi spune că viața lui ar fi fost altfel dacă ar fi absolvit școala din sat, unde a învățat în primii ani. La Sculeni a ajuns datorită insistenței bunicii sale și cu contribuția primarului, după ce mama sa a vândut casa și a plecat la Moscova.  “Dacă aș fi învățat la școala din sat sau măcar la un internat pentru copii normali, aș fi putut obţine o profesie ca să nu o duc atât de greu”, spune Nicolae.
“Profesoara m-a trimis la Sculeni”
Maria este o elevă dintre cei care au rămas să învețe la Sculeni şi după reorganizarea şcolii. Ea va primi în câteva luni certificatul de absolvire. În câteva fraze simple ea explică de ce a ajuns să învețe aici: “Nu am frecventat grădinița și, când am mers în clasa I, nu știam  literele.  Rămâneam în urmă și învățătoarea a încetat să mă mai întrebe la lecții, după care m-a schimbat în ultima bancă, ca să nu o încurc”.  Ignorată de profesoară, fetița nu a reușit să învețe a citi în primul an de școală, iar la scurt timp a fost îndreptată la comisia medico-psihopedagogică raională, unde i s-a dat verdictul – copilul are nevoie de instruire într-o școală auxiliară.
Toamna următoare Maria era deja aici, la Sculeni.  Chiar dacă a  învățat repede a scrie și a citi, pentru că vroia să revină acasă, la părinți, nimeni nu a mai încercat să o scoată din instituție.
Ca și Maria, odată ajunși la şcoala auxiliară, cei mai mulți copii rămân aici pentru o perioadă foarte lungă, or nimeni nu reevaluează dosarelor lor.
Una dintre colegele Mariei a fugit zilele trecute de la şcoală, iar angajații instituţiei strâng din umeri și nu pot să spună de ce fata nu a mai vrut să stea în instituție. Una este cert – a avut motive serioase să nu mai vrea să rămână la Sculeni. În prezent ea se află în familia unui asistent parental profesionist.
Maria Calchei, membru al comisiei raionale pentru protecția copilului aflat în dificultate, care a participat la evaluarea psihologică a copiilor din această instituție, consideră că motivele principale pentru care cei mai mulți copii au fost instituționalizați sunt starea precară a familiei, nepăsarea pedagogică și nicidecum retardul mintal. Mai degrabă, diagnoza a servit drept paravan pentru plasarea copiilor în instituții.
Comisii incomplete decid soarta copiilor-problemă
Copiii ajung în aceste instituţii după ce performanţele lor sunt evaluate de o comisie specializată, numită medico-psiho-pedagogică, care există pe lângă toate direcţiile raionale de învăţămînt, tineret şi sport. Conform regulamentului, din componenţa acestor comisii trebuie să facă parte logopezi, psihopediatri, oligofrenopedagogi, psihologi şcolari şi învăţători de clasele primare. Deoarece majoritatea specialiştilor enumeraţi sunt deficitari, ministerul de resort a emis o circulară prin care se permite comisiilor respective să activeze, chiar dacă în componenţa lor există doar trei specialişti. În plus, membrii acestor comisii nu sunt remuneraţi suplimentar pentru aceast activitate. Cei care recomandă copiii pentru examinare în cadrul unei astfel de comisii sunt profesorii și directorii de școală.
„Am trimis mulţi copii la școala din Sculeni”
Una dintre localitățile-sursă pentru instituția de la Sculeni este satul Unțești, aflat la o distanță de vreo 30 km. Elevii cu o reușită mai slabă erau trimiși în fiecare an la Sculeni şi compeltau astfel locurile rămase libere după plecarea foștilor absolvenți. “Eu personal am trimis la Sculeni foarte mulți copii cu care profesorii se chinuiau“, ne spune foarte sincer directoarea liceului din localitate, Nina Grigore. Elevii care urmau să ajungă în instituția de la Sculeni erau testaţi după clasa I. Pe lista neagră nimereau copiii care aveau note joase, dar și cei din familiile sărace. Totuși,  dna directoare recunoaște că nu a reușit să-i exileze chiar pe toți cei care și-a propus, eșuând în cazurile în care părinții s-au opus cu vehemență.
“Pe de altă parte, spune Nina Grigore, e rău dacă-i ducem încolo, pentru că pierd legătura cu satul şi cu copiii de vârsta lor, cu familia. Satul nu-i cunoaște pe cei care au învățat la Sculeni și nici ei nu cunosc satul“.
Lilia Serbaniuc, asistent social în satul Unțești, care este lucrător medical de profesie, crede că nu e corect ca un diagnostic cum este retardul mintal să fie stabilit după clasa I. Asemenea diagnoze se dau în primii ani de viață, spune ea. În realitate, mulți dintre cei care au fost trimiși la şcoala auxiliară din Sculeni nu erau retardaţi mintal, crede Lilia Serbaniuc.
Pe parcursul mai multor ani, la Unțești nu a existat grădiniță, de aceea majoritatea copiilor veneau în clasa I total nepregătiți. Conjugată cu lipsa de interes din partea profesorilor, slaba pregătire pentru școlarizare le-a purtat ghinion mai multor copii de la Unțești. Nici directoarea și nici profesorii nu știu câți copii din sat au învățat de-a lungul anilor la Sculeni.
Cinci destine salvate
Cinci dintre copii exilați în ultimii ani la Sculeni au revenit să învețe în școala din satul natal, grație proiectului  implementat de EveryChild cu suportul UNICEF. Chiar dacă le vine greu să se integreze în noua școală, copiii îşi dau seama că acest trasfer este decisiv pentru viitorul lor.
Foștii colegi de școală i-au primit rezarvat, la fel ca și profesorii pentru care noii-veniți sunt o povară în plus. Ca să recupereze toată materia, copiii sunt nevoiți să învețe la greu, dar nici o dificultate nu îi sperie acum, când au posibilitatea să învețe într-o școală normală, alături de părinți și de casă. La Sculeni, nici vorbă de limba franceză, geografie, chimie sau fizică. Dacă ar mai fi rămas acolo, aceste materii ar fi putut rămâne o terra incognita pentru ei.
Cristina, o adolescentă de 15 ani, ne spune că sora sa mai mare, și ea absolventă a şcolii din Sculeni, a fost cea care a convins-o să se transfere la școala din sat. “Cu certificatul obținut la Sculeni sora mea nu și-a putut continua studiile și acum e nevoită să muncească cu mama în Rusia”, spune Cristina.
Bani mulți, eficiență-zero
În fară de faptul că aflându-se între pereții acestor instituții copiii degradează şi mai mult, ele sunt o povară extrem de mare pentru bugetele din care sunt finanțate. De exemplu, raionul Ungheni cheltuia anual în jur de 28 mii de lei pentru fiecare elev din școala de la Sculeni. (Pentru comparație, studiile unui elev din școala generală din Unțești costă statul de șapte ori mai puțin, adică 4 mii de lei). Doar o mică parte din acești bani – circa 6 mii de lei o reprezentau cheltuielile directe pentru copil, restul sumei fiind cheltuită în special pentru întreținerea clădirilor şi salarizarea angajaților.
Potrivit lui Tudor Rădeanu, banii pe care bugetul local îi economisește după reducerea numărului de elevi sunt suficienți pentru a dezvolta servicii alternative de susținere a copiilor aflați în dificultate, mult mai apropiate de mediul familial și unde aceștia nu vor fi stigmatizați și izolați.
Circa 70 la sută din copii din şcolile auxiliare sunt sănătoși
Rezultatele evaluării copiilor în trei instituții auxiliare din raioanele Fălești și Ungheni, arată că peste 70 la sută dintre copii au fost diagnosticați greșit cu retard mintal. Concluziile experților au determinat autorităţile sa-şi revendice deciziile anterioare şi să reintegreze aceşti copii în familiile şi comunităţile lor. Astfel,  câteva zeci de copii s-au întors de la 1 septembrie 2010 în familii și învață în școlile din localitățile de baștină.
Investigaţia a fost realizată cu sprijinul UNICEF în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului”.
Natalia PORUBIN, Centrul de Investigații Jurnalistice
Sursa: Investigatii.md