Cei ce au construit ieri comunismul azi trăiesc în sărăcie

Constructorii de ieri ai comunismului, foştii colhoznici şi muncitori, învăţători şi activişţi sovietici, duc azi o viaţă plină de greutăţi. Cu pensii de rîsul lumii, mulţi dintre ei continuă să stea cu mîna întinsă, aşteptînd să le vină de undeva ajutoare.
„Problemele-s mari”, susţine Boris Zugravu, preşedintele organizaţiei raionale a veteranilor şi pensionarilor. Sînt mari, pentru că i-a cuprins pe toţi şi, în mod special, pe oamenii în etate,  sărăcia spirituală. „Din punct de vedere material, omul mai are cîte ceva, creşte o găinuşă, mai face o mămăliguţă. Dar iată spiritual – aici sînt foarte-foarte mulţi flămînzi”, spune.
În consecinţă, mulţi aşteaptă să li se dea şi pensii mai mari, şi ajutoare cît mai multe. „Trebuie ca fiecare să încerce să iasă din încurcătură singur. De atîta şi trăieşte omul pe pămînt: să învingă greutăţi, să facă astfel ca să trăiască mai bine”, adaugă dînsul.
„De unde vine acest obicei de a sta cu mîna întinsă?”, întreb. „Ştiţi de unde vine? Din sistemul sovietic, care i-a dezvăţat pe oameni să mai lucreze, dar i-a învăţat să ceară de la stat”, explică Vasile Sanduleac, preşedintele organizaţiei orăşeneşti a veteranilor şi pensionarilor. Fostul sistem nu le-a dat posibilitatea oamenilor să gîndească, să acţioneze independent. Mai sînt vii în memoria multor persoane acele tablouri idilice, cînd zeci de colhoznici aşteptau dimineaţa să vină maşina să-i ia la prăşit sau la cules de struguri. Nimeni nu făcea o mişcare, dacă nu i se dădea indicaţii. „Asta a fost o greşeală foarte mare”, conchide Vasile Sanduleac.
Generaţia care a construit comunismul, iată că trăieşte azi în sărăcie, nu poate să-şi permită ceea ce-şi permite un pensionar italian sau francez: să meargă în călătorii, să vadă lumea. „Am muncit şi noi ca şi ei, dar am muncit pentru nişte salarii simbolice. Ne-au egalat pe toţi. Şi cel ce lucra, şi cel ce nu lucra, primea acelaşi salariu. Acum am ajuns că nu au din ce să ne calculeze pensia”, explică Boris Zugravu. Iar concluzia dînsului este simplă: „Acea nivelare îi face pe leneşii de altă dată să spună azi că atunci era mai bine”.
Ce-i de făcut? Există oare vreo soluţie, ca omul nostru în etate să nu mai stea cu mîna întinsă? Există, consideră Boris Zugravu: „Ca fiecare să se gîndească ce are de făcut. Să ne schimbăm gîndirea, poziţia noastră civică”. „Credeţi că un om de 60 de ani, de 70 sau 80 de ani mai poate să-şi schimbe viziunile?”, întreb. „Poate”, urmează un răspuns ferm. „Am citit asemenea exemple în ziarul dumneavoastră. Am citit despre oameni vrednici la o vîrstă înaintată, despre oameni care muncesc şi adună, în pofida anilor pe care îi au. Aşa trebuie să fie toată lumea”.
„Foarte mulţi însă aşteaptă să li se dea. Ca să-i dai cuiva, trebuie să iei de undeva. De unde?”, se întreabă Boris Zugravu  Potrivit dînsului, şi politicienii sînt vinovaţi. Ca să-şi facă popularitate, ei manipulează cu majorarea pensiilor. De unde să iei bani pentru a le majora? „Politicienii, pur şi simplu, nu se gîndesc la latura educativă şi la consecinţele declaraţiilor pe care le fac”, e concluzia dînsului.
Lucia Bacalu