Cîteva cuvinte despre carte

În fiecare om există o necesitate eternă de a împărtăși cu cineva o fericire, spunea Marin Preda. Astăzi, inima mea vine în propria ei întîmpinare și vrea să vă împărtășească cîte ceva din fericirea celor ce sînt dedicați cu trup și suflet cărții.
Mă întreb adesea, cum se reflectă oare lumea în ochii unui om care n-a citit în viața lui nici o carte? O lume netrecută prin cărți, nemodelată de ele, neînfluiențată de litera lor, nu arată oare altfel decît cea descoperită după lectură? Sînt întrebări justificate, de vreme ce patima cititului se naşte, de obicei, la o vîrstă la care nu ştim mare lucru despre viața care ne înconjoară. Pentru că lectura precede, de fapt, cunoașterea și, bineînțeles, o influențează.
Cartea ne este primul îndreptar. Prin ea descoperim frumusețea vieții, măreția sau tragismul acesteia. Disprețul și indiferența față de cărți înseamnă, implicit, și disprețul față de om, față de complicata sa existență. Cartea este o luminiță pe care altcineva a aprins-o pentru tine ca să-ți lumineze clipele de singurătate. Ea este o mărturie a lumii, rana frumoasă a credinței. Regele Tebei spunea că, cartea este cheia cunoașterii universului. Ceea ce era valabil cu mii de ani în urmă, este și astăzi la fel de valabil.
Dacă, la început, era cuvîntul și cuvîntul era Dumnezeu, atunci, logic, cartea este viață. Iar viața este lumina oamenilor. Mai întîi, a celor mici, de-o șchioapă, apoi și a celor mari, de multe ori rătăciți prin labirintele vieții.
Scrisul rămîne. Așteaptă căutat. Și, încet, încet, se metamorforizează în bibliotecă. Aici fiecare volum e în așteptare. Ştie că, într-un tîrziu, se va găsi o mînă ce îl va răsfoi, sau îl va muta pe noptieră. Richard de Bury, episcop englez din secolul al XII-lea, spunea cu referire la cărți: “Iată profesorii care ne instruiesc fără verigi, nici cătușe, fără cuvinte aspre, nici mînioase, fără să ceară daruri, nici parale! Dacă te apropii de ei, nu dorm; dacă-i întrebi, nu-ți ascund nimic; dacă nu-i prețuiești, nu se plîng niciodată; dacă ești ignorant, nu pot să te ia in batjocură”.
Am crezut și cred în cărți, în spiritul lor dominator, în protecția lor generoasă. Vocația lecturii e un viciu serios și frumos în același timp.
Ea seamănă gînduri, aprinde lumină, vehiculează idei, mărește zarea înțelepciunii, cultivă puritatea în sufletele noastre.
De aceea, scumpii mei, vă invit la o sărbătoare a sufletului, la un festival al cărții, consacrat lui Spiridon Vangheli.
Iubiți cititori, vă informăm că, în perioada 31 august – 5 septembrie, în R.Moldova se va desfășura ediția a treia a Festivalului Național al Cărții și Lecturii, organizat, în acest an, sub patronajul Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO şi a Primei Doamne a ţării – Margareta Timofti. Festivalul are menirea să dea o nouă dimensiune  și valoare activităților de promovare a cărții și lecturii prin implicarea factorilor de decizie politică și financiară, organelor administrative locale, bibliotecarilor, scriitorilor etc.