Viaţa de lîngă noi | 25 de ani, trei copii şi 1001 de probleme

„M-a trimis să rînesc la cai şi să le dau mîncare. În acea zi, mă durea tare spatele. I-am spus că nu mă pot duce, că mă simt rău. El era beat. A început să mă bată. Lovea cu toată puterea. Apoi m-a legat cu un lanţ de pat. Aşa şi m-a lăsat: singură în casă, legată de pat. A încuiat uşa şi a plecat. Nu a venit două zile. Noroc de soacra mea, care a dat de mine a doua zi. Îngheţasem, eram toată vînătă şi răcită…”.
Nu e o scenă desprinsă dintr-o operă literară sau dintr-un film. Este istoria adevărată a unei femei din Măcăreşti, raionul Ungheni. Aşa a început calvarul ei, cu cinci-şase ani în urmă.
S-a căsătorit pe cînd era o copilă. „Aveam 15 ani fără o lună”, spune. Acum are 25 de ani, dar i se pare că a trăit o viaţă întreagă, căci a reuşit să simtă pe propria piele ce înseamnă şi dragostea, şi ura, şi trădarea, şi răzbunarea.
La 17 ani a născut primul copil. A urmat al doilea, al treilea. Între timp, soţul ei s-a schimbat radical. A început s-o bată. Fără milă. Metodic şi în permanenţă. „Mi-a zis că mă va face neom”, spune femeia tremurînd. Motive găseşte o mie. Ba că nu-i gospodină, ba că vorbeşte prea mult la telefon, ba că a lăsat lumina aprinsă în casă… „Mă bate pe mine, bate copiii. Doamne fereşte ce-i cu el, mai ales cînd bea”, îşi continuă ea povestea.
A răbdat ani în şir. Recunoaşte că i-a fost ruşine să spună despre necazurile ei. Ce va zice lumea?
În momentul în care nu a mai rezistat, i s-a destăinuit mamei. Iniţial, nu a crezut-o. Mai ales că el nega totul şi spunea, de fiecare dată, calm, cu zîmbetul pe buze, că ea minte.
„De Paşte, mi-a zis că se duce la pădure. Cu prietenii. L-am întrebat atunci direct: „ De ce m-ai luat? Să mă laşi singură şi să te duci la distracţii?”. M-a bătut. Mi-a făcut ochii „frumoşi” la Paşte. Apoi s-a dus totuşi la pădure, s-a distrat… Iar mie nu mi-a mai ars de Paşte”, aduce în prim-plan noi scene de groază din viaţa ei.  A fost şi cu nasul rupt, şi cu spatele vînăt.
„Dacă e aşa cum zici, dacă te bate, de ce îl accepţi, de ce-ţi trebuie un asemenea bărbat la casă?”, o întreb. Răspunde cu seninătate: „E tată la copii”, după care continuă cu indignare: „El a hotărît să divorţeze. Eu i-am zis că nu vreau. Aşa am spus şi la prima chemare la judecată: vreau copiii mei să aibă şi mamă, şi tată. I-am întrebat şi pe copii ce să fac. Cea mai mare – are degrabă 9 ani – mi-a spus că vrea să aibă şi mamă, şi tată. El vrea să mă scoată din casă. Şi „alimente” să nu plătească, nici de copii să nu aibă grijă. Eu nu i-am făcut din flori, i-am făcut cu el”.
Nu are carnet de  muncă. Nu ştie să facă nimic. Nu are nici măcar studii gimnaziale. Pînă nu demult a primit ajutor social – 800 de lei. Acum nu are nici o sursă de venit. Nici soţul nu-i dă un ban. Trăieşte din împrumut. „Mă voi duce cu ziua, cînd la o băbuţă, cînd la alta”, îşi face planuri de scurtă durată.  Tace puţin, apoi spune, parcă pentru sine: „Uneori mă gîndesc: Doamne, de ce am făcut trei copii?”.
Nu s-a gîndit niciodată la viitorul ei. „Cum te vezi peste zece ani?”, o întreb. „Mă gîndesc că am să mor pînă atunci. Am visat că soţul meu mă înăduşă, mă ucide. Mă trezesc noaptea din somn, plîng, tresar”.
Ca ea sînt multe. Foarte multe. „Doamne fereşte ce păţesc femeile. Numai eu cîte ştiu. Sînt bătute, batjocorite. Dar ele nu spun. Li-i ruşine şi li-i teamă”, zice, oarecum liniştită că nu-i unica ce trece prin asemenea drame.
Potrivit unui comunicat al Procuraturii raionului Ungheni, în ultimii cinci ani au fost depuse  doar ceva mai mult de 130 de adresări referitoare la violenţa în familie. Anul trecut, au fost pornite în acest context 19 cauze penale, iar în ultimii doi ani au fost pronunţate 17 sentinţe. Din numărul total de persoane condamnate doar patru au fost private de liberate.
Datele oficiale arată că 90% din victimele violenţei domestice în R.Moldova sînt femei.
Lucia Bacalu