Să facem diferență dintre un scriitor bun și un amator

Se spune că scriitorii sunt regi ai cuvintelor. Ei sunt cei ce dirijează cuvintele și le aranjează într-o ordine pe care noi o înțelegem ori ba. Dar, de cele mai multe ori, trebuie să ne placă. Pentru că un scriitor bun nu este cel care pune doar cuvintele pe foaie, ci și le gândește într-un mod deosebit.
Mă miră faptul cum, în zilele noastre, apar  scriitorași peste noapte, care pretind a fi mari scriitori și mari poeți.
Nu neg, avem nevoie de scriitori și de poeți , ca să avem ce discuta peste secole, dar, repet, de scriitori buni. Observăm o tendință astăzi, una nu prea favorabilă culturii și literaturii noastre,  de a pune pe hârtie tot ce apare în capul unora, fără pic de autocritică. Mai fac o carte, că la noi și editurile apar peste noapte, mai organizează o lansare de carte pe la biblioteci și în școli. Și, iată așa, ajung ”marii scriitori” ai acestui secol. Mă scuzați, dar e penibil.
Și când mă gândesc că sunt oameni ce au cuvinte puse pe foaie de-ți trec fiorii, dar niciodată nu au pretins că sunt mari scriitori. Cunosc oameni ce au rânduri scrise de-ți taie răsuflarea, dar autocritica și tendința de a crește intelectual, de a deveni mai buni i-a oprit să le editeze.
Cum să nu te cuprindă ciuda când vezi tupeul unora de a se impune cu prostia lor.
În general, eu mă bucur pentru cei care scriu și au grijă de suflet prin literatură  și cultură, dar ar fi execelent dacă, acești oameni și-ar pune întrebări, ar analiza ce produs oferă oamenilor și cât de relevant este pentru public ceea ce scriu.
A fi scriitor înseamnă a-ți pune întrebarea pentru cine scrii. Dacă o faci doar pentru tine, atunci ține-ți jurnalul sub pernă și nu predinte a fi un al doilea luceafăr al poeziei.
Nu că aș fi invidioasă pe cei care scot cărțile de sub tipar și au versuri cu rimă încrucișată asemenea lui Eminescu sau Alecsandri, dar, dragi amatori ai scrisului, Eminescu a fost unic, nu pretindeți a făuri un nou ”Luceafăr”.
O altă parte mai puțin frumoasă a acestei epopei cu scriitorași este faptul că ei merg prin școli și propun copiilor să le cumpere cărțile.
Cine să-i învețe să aleagă grâul de neghină? Or, a cumpăra o carte bună copilului tău e o investiție și o piatră la temelia educației lui.
Din păcate, în prezent, bibliotecarii, profesorii sau directorii de grădinițe acceptă cu ușurință orice scriitoraș pentru a-și lansa ”capodoperele” în instituțiile lor.
Nu e bine să promovăm chiar tot ce e pus pe hârtie, pentru că poate dăuna creierului nostru.
Să nu uităm că avem scriitori foarte buni în Republica Moldova, tineri poeți și oameni frumoși ce scot de sub tipare minuni. Doar că aceștia sunt mult prea modești. Cu toatea acestea, sunt citiți și căutați peste Prut, dar și mai departe. E îmbucurător acest fapt. Anume ei merită să fie promovați și solicitați pentru lansări de carte de către bibliotecari sau pedagogi.
Haideți să nu mai promovăm și multiplicăm prostia. E suficientă și așa. Haideți să ne învățăm a face deosebirea între poezie și versificare, între un scriitor bun și, iertat să-mi fie cuvântul, un șarlatan.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *