Bună ziua, dragă bibliotecară…

Ala MutilicaAm citit undeva că un bibliotecar e o gazdă. Sau un vrăjitor, acolo, între cărti și proiecte. E cel ce stă de vorba cu scriitorii de ieri și de azi.
Am mulți cunoscuți care mereu îmi dau aceeași întrebare: ”La ce sînt bune cărțile?”. Le răspund că la tot și la nimic. Poți trăi foarte bine fără să citești. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusețea muzicii lui Mozart.
În ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți. Un bibliotecar e și el un om. Deși foarte puțini îl văd ca atare. Uneori mi se pare că sîntem invizibile. Majoritatea utilizatorilor care vin uită să se salute cu noi. Nu mai zic să ne întrebe de viață sau sănătate. Și mai sîntem instituție publică, culturală. Vorbim despre schimbare la tot pasul.
Dar ce schimbare vreți voi, dragii mei, dacă nu vă shimbați voi? Șapte ani de acasă nu se cîștigă nici în 20, nici în 40 și nici în 80. Încă de la naştere, fiecare etapă din viaţa copilului îşi pune amprenta asupra dezvoltării sale afective şi intelectuale. Chiar dacă, aparent, lucrurile decurg ”de la sine”, există factori care pot influenţa această dezvoltare, iar o parte din aceşti factori ţin strict de mediul familial şi de felul în care cei care intră în contact cu copilul se raportează la lumea din jur.
Politețea este oglinda familiei. Copii se comporta așa cum văd în familie. Așa că, dragi cititori, educați-vă împreună cu copiii. Chiar vreau și aștept să ne salutați cînd veniți în vizită la bibliotecă.
Măcar atît. Dacă statul ne-a uitat, nu ne uitați voi, cei ce pot schimba lucrurile!                                                                                                                 ”O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vîntul sufla înghețat, brăzdînd apa și înălțînd-o în valuri uriașe, care se repezeau spre mal, lovindu-l cu putere și producînd curenți care pătrundeau în adînc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtîndu-le la zeci de metri de țărm.
Atunci cînd furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi, unde se zvîrcoleau în agonie mii si mii de stele marine.
Erau atît de multe, încît plaja părea că devenise rozalie.
Acest lucru facu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară. În mulțime, ținut de mînă de tatăl său, era și un copil ce privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare. Cu toții se uitau și nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lăsă mîna tatălui său, își scoase încălțămintea și fugi pe plajă. Se aplecă și culese cu mînuțele sale trei steluțe de mare; apoi, luînd-o la fugă, le duse în apă. Dupa aceea, se intoarse înapoi și repetă operațiunea. De pe parapet un om strigă spre el: ”Ce faci, băiete?”. ”Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă”, răspunse copilul fara a se opri din fugă.
”Dar pe plaja asta sînt mii și mii de stele de mare: cu siguranță, nu ai să poti să le salvezi pe toate. Sînt prea multe, ca să nu mai spunem că la fel se întîmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei.
Nu poți schimba lucrurile!”, mai strigă barbatul.
Copilul zîmbi, se aplecă iar și mai culese o stea de mare. Aruncînd-o în apă, răspunse: ”Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta”.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele și coborî pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai tîziu, coborîră încă două fete și astfel erau deja patru personae, care aruncau stele marine în apă. Dupa alte cîteva minute, erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel au fost salvate toate.
Pentru ca lumea să se schimbe, cineva trebuie să aibă îndrăzneala de a începe”.
Morala: O curiozitate vie este singura reţetă care ţine capul în acţiune şi-l poate păstra, indiferent de uzura corpului. Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale omenirii este frecvenţa cu care se foloseşte cuvîntul ”imposibil”.
Ala Mutilica


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *