Bardul de la Temeleuţi

poezie
Sursa: citate-celebre.eu

La cei 79 de ani ai săi, Dumitru Munteanu din Temeleuţi, Călăraşi, rămîne un mare îndrăgostit de poezie. Şi nu doar un consumator. Domnia sa chiar scrie versuri.
La finele anului trecut, fiindcă nu a putut găsi un sponsor, a vîndut nişte lucruri valoroase din propira gospodărie, iar cu banii adunaţi a editat o carte de versuri, intitulată „Tara mea de dor”.
„Sînt versuri pe care le-am scris pe parcursul a mai multor ani. Acestea reflectă trăirile mele pe unde am fost prin fosta URSS, dar şi cele din satul natal, unde am revenit anul 1983”, povesteşte bardul de la Temeleuţi.
Cu adevărat, tematica versurilor este destul de vasră. Totuşi, predomină poeziile ce cîntă frumuseţea satului natal, a limbii române, a legăturilor de neam şi Ţară, a demnităţii naţionale. Titlurile vorbesc de la sine: „Vatra”, „Strămoşii”,
„Limba română”, „Ţara mea de dor”, „Meleag natal”, „Demnitate”. Autorul aduce în prim-plan entitatea sa, a părinţilor, buneilor şi străbuneilor, care au trăit de veacuri aici. În acelaşi timp, înfierează ocupaţia ruso-bolşevică, deportările, colectivizarea forţată care, toate împreună, au dus la mancurtizarea concetăţenilor,  maimuţăreala şi slugărnicia lor în faţa ocupanţilor ruşi şi a acoliţilor lor locali.
„O făclie nestinsă de dor, Dumitru Munteanu”, astfel îl caracterizează pe poetul de la Temeleuţi, într-o prefaţă a volumului, poetul Ion Hadârcă.
Între timp, neobositul scriitor temeluţean a pregătit pentru tipar un manuscris despre istoria satului natal. „Dacă ne ajută Dumnezeu să găsim un sponsor,  pînă la finele acestui an istoria satului Temeleuţi ar putea veda lumina zilei”, zice cu optimism Dumitru Munteanu.
Tudor Josanu
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *